În numele democraţiei vreau o dictatură!

Ultima găselniţă  în materie de reforme menite să ne scoată din… criză este cea prin care ţăranii sunt obligaţi să-şi facă AF-uri la Registrul comerţului dacă vor să mai vândă praz în piaţă. Să înnebuneşti, nu alta! Asta înseamnă că ţaţa Floarea care vrea să vândă şi ea trei chite de pătrunjel trebuie să cheltuiască nu ştiu cât ca să-şi facă firmă. Păi dacă ar avea banii de firmă nu s-ar mai duce, bătrână şi bolnavă, să stea o zi întreagă în picioare la tarabă în speranţa că va reuşi să dea chitele de pătrunjel ca să-şi cumpere măcar pâinea de toate zilele.

Îmi adusei aminte de pâine şi uitai că nici măcar de-asta nu  cred că-şi mai cumpără de când inspectorii au descoperit că brutarii au băgat  alături de toţi amelioratorii din lume şi xilină, un anestezic destul de puternic dacă-l iei în cantităţi mari. Dacă mă gândesc bine nu e rea reţeta cu xilină, că mâncând pâine cu anestezic poate mai amorţim dracu’ şi ne trezim peste câţiva ani. Atunci  sper să fi trecut şi criza, şi norul de cenuşă care nu lasă avioanele în pace, şi ministru Vlădescu care se declară nonşalant antreprenor care mai trece din când în când prin administraţie şi… şi toţi cei care mor de grija noastră, a poporului  căruia i se pregăteşte tot timpul câte ceva.

Nu e zi de la Dumnezeu să nu aud că nu mai sunt bani de pensii, că nu mai sunt bani de salarii, că nu vrem să ne reformăm, că nu ştim să ne  modernizăm, că FMI nu e mulţumit, că s-a supărat CE, că s-au strâmbat iar ruşii la noi, că una, că alta… Dacă tot ce aud eu în fiecare zi este adevărat atunci de ce sunt atât de mulţi nebuni care se înghesuie să ne convingă că ei sunt singurii care ne pot conduce prin prăpastia în care deja ne aflăm? Nu putem orbecăi şi singuri? Trebuie să ne ţină neapărat cineva de mână? Dacă situaţia este atât de nenorocită, ce-i mână pe ăştia în luptă de atâţia ani? Ce-i determină să se exhibiţioneze în fiecare zi, în văzul lumii? Dragostea de ţară?! Grija faţă de norod?

Să fim serioşi! La ţara asta sunt puţini cei care se mai gândesc şi mai puţini cei care fac ceva pentru ea şi aproape niciunul care să gândească la ţara în care vor fi nevoiţi poate să trăiască copiii şi copiii copiilor noştri. La ce ne foloseşte o clasă politică aflată la putere sau în opoziţie, care nu se mai desprinde de ecranul televizorului,  dacă am ajuns să spunem cu gura până la urechi că este posibil ca statul român să nu-şi mai poată plăti nici măcar pensionarii? Cine dracu’ a distrus economia, cine a distrus agricultura  ale cărei terenuri ni le lăsase Ceauşescu gata comasate? Cine a lăsat fără locuri de muncă milioane de oameni? Cine nu e în stare să se ţină la hoţii cu gulere albe? Poporul sau clasa politică care şi-a plimbat guvernarea când la unii când la alţii, e drept cu ajutorul votului nostru comensurat la un kil de făină şi altul de ulei? Păi, dacă asta e democraţie, atunci vreau o dictatură şi un dictator. Măcar aşa vor fi mai puţini cei care vor fura încercând să mă convingă că o fac în  numele democraţiei!

Vizualizări: 95

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: