Mă enervează sporturile de iarnă. Nu există distracţie mai corporatistă şi mai fals burgheză decât schiatul sau datul cu placa. Cu snowboard-ul, adică, nu cu placa de păr. Dorobanţiul e depăşit. Acum, lumea bună se identifică mai uşor, în funcţie de firma de la care îşi cumpără schiurile şi de staţiunea unde merge să le folosească. Nu m-am dat niciodată cu schiurile, aşa că nu ştiu despre ce vorbesc. Şi nici nu vreau să ştiu. Bunicii noştri schiau cu nişte super-schiuri vintage, de lemn. Dar o făceau de nevoie, ca să ajungă în locuri inaccesibile cizmei sau căruţei. Apoi, desigur, mai există schiul de performanţă. Un sport riscant şi frumos. Schiul de relaxare este însă stupid. E cam ca mersul pe sârmă la mare înălţime. Ori îl faci cum trebuie, ori mai bine te mulţumeşti să-l priveşti.

Şerban Huidu a atins gradul de rafinament şi avere care să-i permită să schieze de plăcere. Iar asta, din păcate, era să-l coste destul de scump. Accidentul aproape mortal de după Crăciun a oferit nu doar ocazia unor lamentări publice, ci şi noi mostre de presă scandaloasă. Scandaloasă, da, am zis bine. Scandaloasă nu înseamnă neapărat de scandal. Numai întâmplarea a făcut ca prestigiosul cotidian Cancan să fie cel care a dat în premieră ştirea cu accidentul lui Huidu. Şi acelaşi destin crud a mutat şezătoarea pe Realitatea TV la o oră la care studioul era ”ţinut” de o duduie nepregătită nu doar pentru a face comentarii pertinente despre schi, ci pentru viaţă în general. Duetul Evelin Badea – prezentatoarea Diana (nu i-am reţinut numele de familie, îmi pare rău) a fost uimitor. Mai întâi, faimoasa jurnalistă de monden a făcut următoarea afirmaţie, elucubrantă de-a dreptul: "Şerban a avut foarte mult ghinion. De fapt, nici măcar n-a fost ghinion, a fost o situaţie neprevăzută care se putea întâmpla oricând." După asta, Evelin (ce nume!) a deplâns al doilea ghinion al cârcotaşului: acela că Huidu era într-o ţară străină când s-a întâmplat tărăşenia. Atunci Diana s-a simţit datoare să intră în scena penibilului şi a comentat: ”Nu era într-o ţară străină, pentru că Şerban se duce de multă vreme cu familia în Austria în concedii.” Ai înţeles, da? Pentru prezentatoarea de la Realitatea ”ţară străină” înseamnă ţară pe care nu o cunoşti prea bine. În fine, aceeaşi Diana ne-a explicat cât de periculos poate fi schiul anunţându-ne că pe pista pe care s-a accidentat Huidu poţi atinge şi 150 km/h. Nu mă-nnebuni, nea Nicu?! Şi atunci ce facem cu recordul mondial de viteză înregistrat într-o competiţie de schi de marele Herman Maier, cel care a mers, amărâtul, cu doar 147 la oră? Şi asta pe o pistă de profesionişti, în cea mai rapidă probă din circuitul mondial, nu pe aia de la Innsbruck, unde se pot da şi copiii.

Deci ne-am înţeles, da? Schiul nu e pentru începători. Nici pentru sportivi începători, nici pentru jurnalişti începători.