Zilele trecute „răsfoiam” pe Internet în speranţa de a găsi informaţii pozitive despre candidatul PSD la prezidenţiale, Mircea Dan Geoană. Mă săturasem să observ că omul pare teleghidat şi credeam că mi se pare mie, că am dat şi eu în damblaua multora, aceea prin care, pe nesimţite, te fură peisajul şi te trezeşti acaparat de un subiect ce pare că nu se mai termină. Doream să-mi demonstrez că pot trece dincolo de antipatii şi pot să scriu imparţial despre o persoană, chiar dacă urmărindu-i evoluţia în ani buni credeam că o cunosc destul de bine ca să nu am impresia că mă înşel prea tare asupra caracterului, asupra posibilităţii de a conduce ceva, asupra integrităţii, asupra verticalităţii şi asupra cinstei şi neprihănirii sale în ale furtişagurilor petrecute de atâtea ori în ţara asta. Citisem că este preşedintele Institutului Aspen România şi mi se părea că am găsit ştirea pozitivă pe care s-o comentez. Ce am găsit vă las pe dumneavoastră să citiţi şi să comentaţi că poate eu nu mai înţeleg bine!Şi-a făcut loc şi în România Institutul Aspen. Acesta a fost fondat în SUA, în 1950, de un grup de oameni de afaceri şi intelectuali americani, care, potrivit site-ului oficial al organizaţiei, îşi propunea „să dezvolte lidearship-ul iluminat” – o formulă ce aminteşte de idealurile masonice. Denumirea a fost luată după localitatea Aspen (în traducere „plop tremurător”) din statul Colorado, o mică, dar celebră staţiune de ski. Dezbaterile Institutului Aspen se fundamentează pe idei ale economiei politice şi filozofiei morale care au stat la baza „societăţilor deschise“ de astăzi. Institutul Aspen îşi are sediile centrale în Aspen Colorado şi Washington D.C. Scopul unei astfel de organizaţii, care cuprinde cele mai puternice corporaţii şi grupuri de interese din SUA şi din Europa, este să adune printre membrii săi cei mai influenţi oameni aflaţi în poziţii-cheie în administraţiile guvernamentale, astfel încât interesele economice şi financiare la nivel global să le fie cât mai bine servite. În România, filiala Institutului Aspen a luat naştere la finele anului 2005 din voinţa unui grup de lideri politici, oameni de afaceri şi de cultură, care au considerat că România a atins un anumit nivel de dezvoltare economică, politică şi socială, care să poată beneficia de metoda Aspen şi de valorile sale. Iniţiativa, însă, i-a aparţinut lui Mircea Geoană, după participarea sa ca invitat la lucrările conferinţei americane din 1997, pe când era ambasador al României în SUA, el devenind şi preşedintele filialei din România a Institutului Aspen.Componenţa organizaţiei din România demonstrează cel mai bine legăturile politice care s-au făcut după alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2008 pentru guvernarea României, dar şi intenţiile de viitor ale acestor clanuri conduse şi coordonate din exterior. Astfel, potrivit site-ului Aspen, din organizaţie fac parte: Ștefan Albaroso, CEO (Chief Executive Officer, echivalentul Directorului General Executiv într-o companie) CEFIN; Gheorghe Barbă (se pare că e văr cu Mihaela Geoană), director pentru Europa de Est al Wallbridge Group; Andres Baudia, CEO VEOLIA România; Mateo Codazzi, ENEL România; Michael Cole, Smithfield Foods SUA; Mihnea Constantinescu, fostul şef de cabinet al premierului Tăriceanu; Ionuţ Costea, fostul preşedinte al Raiffeisen, Banca pentru Locuinţe, fost preşedinte Consiliului de Administraţie al Emporiki Bank (cumnat al lui Mircea Geoană) şi actual preşedinte al Eximbank; Daniel Dăianu; Nicolae Dănilă, fost CEO BCR; Cosmin Dobran, consilier MAE; Călin Drăgan, CEO Coca-Cola România; Bogdan Enoiu, acţionar şi administrator BV McCann Erikson; François Formont, CEO Dacia Renault; Patrick Gelin, CEO BRD; Florin Ilie, ING Bank; Antonello Iroce, ENEL Italia; Sergiu Medar, fostul şef al Serviciului de Informaţii al Armatei şi fost consilier al preşedintelui Băsescu; Enrico Malerba, CEO Pirelli România; Mugur Isărescu, Guvernatorul BNR; Sorin Minea, CEO ANGST; Richard Moat, CEO Orange România; Liliana Solomon, CEO Vodafone; Dan Ostahie, CEO ALTEX; Mişu Negriţoiu, CEO ING Bank; Răsvan Radu, preşedinte UniCredit; Paolo Sartori, Centrul SECI; Florin Talpeş, SOFTWIN; Dan Şucu, Mobexpert; Jean Valvis, CEO La DORNA; Steven von Groningen, CEO Raiffeisen România; Nicolae Voiculescu, CEO NOVARTIS PHARMA. Toţi aceşti oameni, extrem de bogaţi şi de influenţi, se întrunesc cam o dată pe lună sub preşedinţia lui Mircea Geoană şi, în spatele uşilor închise, dezbat diverse probleme. Aspen promovează, de altfel, principiul „uşilor închise”, adică secretizarea activităţii desfăşurate de institut. Preşedintele lor Mircea Geoană deţine o fermă grandioasă în statul Colorado SUA. El a optat pentru acel stat tocmai pentru a fi aproape de centrul de comandă al ASPEN. De asemenea, el s-a deplasat în vacanţa de iarnă 2009 la ferma sa din acest stat, dar şi la sediul central al Institutului Aspen, de unde a „luat lumină”. Legăturile membrilor acestui clan masonic, ca şi sprijinul reciproc pe care şi-l acordă în anumite momente sunt evidenţiate de informaţia care s-a vehiculat chiar în interiorul organizaţiei, potrivit căreia în urmă cu câţiva ani Mircea Geoană a primit şpagă de la Bogdan Enoiu suma de 1 milion de dolari pentru a-l sprijini pe acesta în promovarea în România a intereselor firmei de publicitate pe care o administra, BV McCann Erikson. De asemenea, deşi în opoziţie, Mircea Geoană l-a recoman dat şi sprijinit pe Adrian Vieriţă să ajungă în ianuarie 2008 ambasador al României la Washington. ” Nu-i de mirare că firma de consultanţă BSG a debarcat deja la Bucureşti pentru a-i acorda consiliere lui Geoană în vederea câştigării alegerilor prezidenţiale. Dar cine este BSG? În ceea ce priveşte Benenson Strategy Group (BSG), potrivit auto-prezentării de pe site-ul oficial, aceasta este o firmă de cercetare şi consultanţă cu recunoaştere internaţională, ai cărei experţi garantează nu numai să releve ce anume gândesc oamenii, ci şi cum gândesc, care sunt mecanismele mentale şi ce anume le influenţează, astfel încât să se poată interveni cu succes chiar în intimitatea gândirii maselor. Fondată în 2001, BSG a acţionat pe 5 continente şi în mai mult de două duzini de ţări, între clienţii săi numărîndu-se mai mulţi premieri, Barack Obama, guvernatori, senatori şi congresmani americani, dar şi sindicate internaţionale, companii mari din top Fortune 100 şi organizaţii non-profit. Conducerea firmei BSG este asigurată de o echipă formată în marea ei majoritate din persoane de origine evreiască, cu experienţă solidă în materie. Onorariul echipei se ridică undeva în jurul a 12 milioane de dolari din care zvonurile spun că au fost achitaţi deja 3 milioane de nimeni altul decât Cornel Penescu, cel cel care ulterior a fost arestat că a dat un mizilic de 15.000 de euro unor arbitri beţivi. Mulţi se întreabă de ce au ales americanii să-l consilieze pe Geoană. Oare numai pentru bani? Nu cred! Ca ambasador la Washington din 1996, la propunerea lui Năstase, Mircea Geoană a fost un personaj şters, incapabil să poarte fie şi cea mai simplă conversaţie în limba engleză. Deşi Ambasada României avea o vilă frumoasă şi un apartament mare pentru reşedinţa ambasadorului, lui Mircea Geoană nu i-a convenit aranjamentul şi a închiriat un apartament şi mai mare în zona rezidenţială de lux a Washington-ului, pentru care s-a plătit tot timpul o chirie de 150.000 $ pe lună, bani cu care în orice stat sau oraş se putea achiziţiona o casă pentru întreaga familie. Din acea perioadă datează primele afaceri ale actualului prezidenţiabil. Astfel, guvernul de atunci încheiase un contract guvernamental – cu o valoare de 160 de milioane de dolari - cu firma CASE, una dintre cele mai mari companii din Statele Unite, ce fabrica maşini şi utilaje agricole, contract care prevedea aducerea în România de sămânţă selecţionată, maşini şi echipamente specializate, oferirea de know-how pentru managementul în agricultură la faţa locului de către specialişti americani. Alfred H. Moses, ambasadorul american la Bucuresti de atunci, sprijinit de Mircea Geoană şi cumnatul acestuia, Ionuţ Costea, membru PNTCD, care era Secretar de Stat în Ministerul de Finanţe, a încercat iniţial să transfere contractul către o altă firmă, Covington & Burling, din Washington DC., unde era acţionar el însuşi. Dar cum aceasta era o firmă de avocatură, au realizat rapid că era imposibil. Cu ajutorul lui Ioan Avram Mureşan, ministrul Agriculturii, Remus Opriş, secretarul general al Guvernului şi al altora s-a obţinut anularea contractului cu CASE. Acelaşi Ionuţ Mircea Costea a fost principalul om de lobby la nivelul Guvernului României care a susţinut consecvent ideea semnării unui contract între corporaţia americană TransChem Finance & Trade Corporation, profilată pe activităţi legate de agricultură, şi SNIF (Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare), deşi în 1995 TransChem derulase un angajament similar în Ucraina, soldat cu un eşec răsunător şi care a generat un puternic scandal de presă. Cu toate acestea, Ministerul Finanţelor, al cărui demnitar era şi Costea, a acceptat să fie garantul unui credit de 80 milioane de dolari pentru contractul încheiat între SNIF, unitate din subordinea Ministerului Agriculturii, şi TransChem, fiindcă Alfred Moses avea interese personale în această firmă. Toate obiectivele contractului au rămas pe hârtie, din momentul semnării derularea acestuia intrând într-un con de umbră. Bun de plată a rămas doar statul român. Pentru iniţiatorii afacerii profitul era însă asigurat, căci prin HG nr. 686/1997, Ministerul Finanţelor, condus pe atunci de Mircea Ciumara şi Ionuţ Costea, a fost autorizat „să garanteze, în numele statului, dobânzile, comisioanele, spezele bancare, primele de asigurare, precum şi alte cheltuieli aferente creditului garantat”. Împrumutul extern, în valoare de 160 de milioane de dolari, a fost acordat de Citybank N.A. - SUA. Reprezentanta TransChem în România a fost firma TransAG Production Company. În acţionariatul TransAG figurau unsprezece cetăţeni americani care nu deţineau nici măcar 1% din firmă, 99,8916% fiind în proprietatea T-AG Limited, cu sediul în Limassol, Cipru, ceea ce spune totul despre soarta banilor şi a contractului. De menţionat că în 2003 TransChem obţinea un contract similar şi în Georgia, finanţat de BERD, zonă aflată în aria de responsabilitate a directorului zonal al BERD, Ionuţ Costea, căruia cumnatul său Mircea Geoană îi aranjase între timp un post călduţ de milioane de dolari. Cam aşa arată candidatul la preşedinţia României consiliat de cea mai tare firmă de specialitate din America care şi-a propus, chiar dacă nu ne place, să-l insemineze pe Geoană la Cotroceni. Dacă acesta e viitorul care ne aşteaptă atunci, merci, mă întorc în trecut!