Interviu cu ÎPS Dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei.

“Să răspundem cu sufletul plin de bucurie la chemarea iubitoare a Lui Dumnezeu”!

-Rep.ÎPS Voastră, suntem în ajunul Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos şi de aceea, v-aş ruga să ne spuneţi, ce dimensiune capătă această Sărbătoare în sufletul oamenilor care o prăznuiesc?

-Ei, bine, cred că Sărbătoarea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos este mai întâi de toate sărbătoarea unei neasemuite şi nemărginite iubiri milostive a Lui Dumnezeu pentru oameni şi pentru lumea acesta în care noi ne aflăm vremelnic, pentru că Fiul lui Dumnezeu Cel veşnic S-a făcut Om, pentru noi, cei care ne ostenim în vâltoarea acestei vieţi în care căutăm cu osârdie mântuirea, dar, mai ales, pentru că această întrupare s-a făcut pentru a le dărui oamenilor călători prin această viaţă iertarea faptelor păcătoase! 

“Ceea ce este în interiorul nostru este Duhul Lui Dumnezeu”!

-Rep. Să înţelegem că prin această Naştere minunată, Însuşi Dumnezeu se regăseşte în fiinţa noastră?

-De bună seamă că Dumnezeu locuieşte în noi, pentru că noi am primit de la El viaţă, iar viaţa este darul nepreţuit, elementul care ne învaţă că Dumnezeu este în noi. Atunci când Dumnezeu a spus şi a suflat asupra lui Adam şi a zis să aibă viaţă, a suflat asupra lui duh de viaţă! De bună seamă că pământul din care suntem alcătuiţi a început să respire, a început să mişte, a început să lucreze, să realizeze acest parcurs al vieţii, de la naştere şi până la moarte!

-Rep. De fapt, prin Naşterea Sa sfântă, Dumnezeu ni s-a arătat şi ni s-a dăruit, iar noi ne dăruim prin credinţă, nu-i aşa?

-Când Fiul lui Dumnezeu este dăruit de Tatăl pentru viaţa şi mântuirea lumii, El nu este dăruit ca un obiect material, aşa cum l-am vedea noi când ne aparţine ca bun propriu sau când credem că ne aparţine, ci, ca o Persoană liberă, smerită şi iubitoare, deoarece Fiul Se dăruieşte Tatălui prin ascultare smerită şi Se dăruieşte oamenilor prin iubire milostivă, vindecând boala şi neputinţa fiinţei noastre limitate şi îndreptate prin pocăinţă! Putem spune că Întruparea, scopul pentru care Dumnezeu a făcut lumea, ne confirmă pe deplin, cât de mult ne-a deschis nouă, oamenilor, Calea ca să ne înălţăm la El, la viaţa cea cerească.

-Rep. Această Naştere a Mântuitorului, care a fost prevestită în textele sfinte, face parte din “suflarea” sau insuflarea Lui Dumnezeu?

-Deci, ceea ce este în interiorul nostru este suflarea Lui Dumnezeu, este Duhul Lui Dumnezeu, este elementul esenţial pentru viaţa noastră! Dar, Dumnezeu consideră că e necesar şi mai mult! Că acest Duh al Său, această suflare a Sa, să fie şi mai mult amplificată, adică focul să se aprindă şi mai tare în interiorul nostru, şi atunci el ne îndeamnă ca să lepădăm grija omenească, lumească, adică, să ne ridicăm mai sus decât alcătuirea pământească în care noi suntem.

-Rep.Această Naştere face parte din lucrarea mântuitoare a Lui Dumnezeu, din planul Său atotcuprinzător şi care ne include pe noi, pe toţi?

-Vedeţi, Întruparea Fiului lui Dumnezeu, Care S-a făcut Om din iubire nesfârşită faţă de om, este temelia şi inima credinţei dreptmăritoare, fundamentul creştinismului, iar această sfântă şi necuprinsă cu mintea lucrare mântuitoare a fost chiar scopul pentru care Dumnezeu a făcut lumea. Vorbim de Naşterea care a fost prezisă de profeţii lui Dumnezeu care au fost inspiraţi de la Duhul Sfânt, iar apoi a fost văzută şi mărturisită de Apostolii lui Hristos (cf. Romani 1, 2), dar a fost apărată cu străşnicie în faţa ereticilor, pentru a fi preamărită în rugăciuni şi lăudată în cântări şi colinde atât de frumoase de către creştinii binecredincioşi de pretutindeni, mari iubitori de Dumnezeu!

“De la momentul naşterii noastre suntem întotdeauna sub protecţia Lui Dumnezeu”!

-Rep.ÎPS Voastră, ce trebuie să ne propunem, noi, cei trăitori întru credinţă şi întru sărbătoare, în aceste zile care premerg marele Praznic al Naşterii Domnului?

-Să ajungem să dorim cele ale Duhului, adică, să dorim vârfurile înalte ale trăirii duhovniceşti, să ajungem, într-adevăr, să ne bucurăm de fericirea veşnică pe care Dumnezeu o împărtăşeşte lumii, pentru că El este dătătorul tuturor bunurilor, şi toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de la El este, când se pogoară peste noi, copiii Săi! De la momentul acesta al vieţii noastre, al zidirii noastre, al zămislirii noastre şi al naşterii noastre, suntem întotdeauna sub protecţia Lui Dumnezeu şi-i spunem protecţiei acesteia “pronie” Dumnezeiască, purtare de grijă, considerându-L pe Dumnezeu «Pantocrator», adică, Cel Care pe toate le ocroteşte şi toate le vede şi le rânduieşte pentru viaţa noastră!

-Rep.Cât de mult ne poate vindeca această Naştere minunată a Domnului Iisus, de apăsarea păcatului care ne însoţeşte la tot pasul?

-Domnule profesor, dar, cine altul poate mântui sau vindeca pe om de păcat şi de moarte, decât Dumnezeu Cel fără de păcat şi fără de moarte? Chiar cântările ortodoxe ale Naşterii Domnului vorbesc despre vindecarea omului de păcat prin Naşterea lui Hristos! Sfinţii părinţi ne învaţă că toţi oamenii care prin credinţă şi Botez primesc pe Hristos ca Mântuitor al lumii, devin fraţi şi surori în Hristos, nu datorită unei înrudiri biologice, naturale, ci prin înfierea dumnezeiască după har! Iată, Naşterea Fiului lui Dumnezeu ca Om, iubirea Preasfintei Treimi umple inima umană a Fiului lui Dumnezeu de iubire dumnezeiască infinită şi eternă pentru întreaga umanitate, iar iubirea veşnică a Tatălui faţă de Fiul Său Care S-a făcut Om este şi iubire veşnică pentru oameni, împărtăşită lor prin Duhul Sfânt!

-Rep.Ştiu că ne vorbiţi de multe ori despre Planul Lui Dumnezeu, despre ocrotirea Lui!

-Da, suntem sub cerul acesta sub ocrotirea Lui Dumnezeu, şi niciun fir de păr din capul nostru nu se mişcă fără ştirea Lui Dumnezeu! Toate sunt numărate şi toate sunt ştiute de El! Nu ne putem ascunde niciodată, nicăieri şi niciunde, cum zice psalmistul, dacă ne vom duce la malul mării, şi acolo Dumnezeu este, dacă ne vom scula de dimineaţă, şi Dumnezeu este de faţă, pentru că nici întunericul nu-L poate cuprinde pe Dumnezeu, că şi în miezul nopţii, şi în noaptea cea mai întunecată, suntem tot sub ocrotirea Lui Dumnezeu!

“Însuşi Hristos-Domnul ne aduce bucuria iubirii lui Dumnezeu pentru oameni”!

-Rep.Consideraţi că aşa cum Iisus Hristos Însuşi s-a născut cu oamenii lângă El, fiecare dintre noi, oamenii, ne naştem cu Dumnezeu lângă noi?

-Chiar şi atunci când spaima sau frica ne cuprind, noi ne rugăm şi ne ridicăm mintea la Dumnezeu şi dintr-odată trăim experienţa venirii Lui Dumnezeu lângă noi, aşa cum a fost lângă Sf. Apostol Petru, când se afunda în mare: «Puţin credinciosule, de ce te-ai îndoit?», şi cu milă şi cu milostivire l-a ridicat din valuri şi din moarte, şi l-a dus în corabie! Deci, din pântecele mamei noastre suntem aleşi! Aşa cum ne spune Sf. Apostol Pavel, suntem chemaţi de Dumnezeu, nu neapărat ca de cineva care este exterior, afară de noi, ci Acela care lucrează, plămădeşte, alcătuieşte firea noastră, cu caracterul nostru, cu deprinderile şi talentele noastre, pentru că talanţii de care se vorbeşte în Evanghelie, ne sunt daţi din pântecele mamei noastre! Nu ne naştem niciodată săraci, nu ne naştem niciodată lipsiţi, pentru că fiecare avem un tezaur în noi, capabil şi suficient ca să ne ajute ca să trăim pe pământ şi să alcătuim o viaţă frumoasă. Prezenţa tainică a Domnului Hristos în oamenii săraci şi smeriţi, în aceşti “fraţi prea mici” ai Săi (cf. Matei 25, 37-40), se explică prin iubirea Sa milostivă şi smerită pentru fiecare fiinţă umană. Taina omului-frate ne descoperă, de fapt, că omul care ne cere ajutor este pentru noi o chemare la mântuire, dacă-l ajutăm, sau un obstacol în calea mântuirii, dacă-l neglijăm!

-Rep.În concluzie, ÎPSfinţite Mitropolit, ce aduce nou în sufletul nostru apăsat de patimi şi de criza materială şi morală, această nouă Sărbătoare a Naşterii Domnului?

-Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos ne descoperă pe iubitorul de oameni Dumnezeu ca fiind Însuşi Colindătorul prin această lume bântuită de stihiile veacului, cum spuneţi dumneavoastră, iar creştinii ortodocşi văd în colindătorii de Crăciun vestitori ai iubirii lui Dumnezeu pentru lume! Preoţii care vin cu icoana Naşterii Domnului pe la casele oamenilor simbolizează pe păstorii de la Betleem, dar şi pe Însuşi Hristos-Domnul, Care ne aduce bucuria iubirii lui Dumnezeu pentru oameni şi aşteaptă ca şi noi să răspundem cu sufletul plin de bucurie şi de iubire, la chemarea iubitoare a Lui Dumnezeu!

                                                                           Profesor, Vasile GOGONEA

Vizualizări: 61

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Comunitate:

Citește și: