Jurnalul unei jurnaliste de monden – ep. 1

S-au terminat alegerile. Ce mă bucur! Oamenii o să se întoarcă către tabloide. Trebuie să revenim în forţă, cu subiecte pe gustul poporului. Astăzi am stat doar pe gugăl şi-am căutat ţâţe. Nu am priceput niciodată de ce numerele cu ţâţe se vând mai bine decât cele cu morţi. Americanii aveau o vorbă care am învăţat-o eu la facultatea de jurnalism, la Spiru: „If it bleeds, it leads”. Adică dacă sângerează, e pe prima pagină. Sunt nişte amatori. Noi, la Lăbărtatea, avem un slogan nou: „If it’s tits, it leads”. Astăzi deschidem, de exemplu, cu femeia cu trei ţâţe din Total Recall. Am mai dat-o de şapte ori anul ăsta, dar se pare că n-a fost suficient. N-am văzut Total Recall, că eu mă uit decât la comedii şi la filme de groază, dar presupun că femeia cu trei ţâţe era nemuritoare. În tabloide, cel puţin, nu moare niciodată. Şi s-o dăm de trei ori pe săptămână, şi tot se va mai cere. Apropo de ţâţe... Asta este o dovadă de misoginism din partea redactorilor şefi de la tabloide. Femeile sunt marginalizate şi persecutate. În lumea tânără a mondenului de joasă speţă, nu s-a consemnat încă o primă pagină cu un bărbat dezbrăcat, pozat frontal. Abia când vom avea penisuri de toate formele pe prima pagină vom putea spune: „Da, iată că femeile au răzbit şi în lumea tabloidelor!”. I have a dream, vorba lu’ cioroiu’ ăla.

www.mantzy.wordpress.com

Vizualizări: 107

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: