Kafka era un papagal. Inadaptat social și cu mari complexe cauzate de personalitatea marcantă și duritatea cazonă a tatălui. Dar nu despre Kafka vreau să vorbim, ci despre personajul lui, K. În mai multe romane ale lui Kafka, K. trece prin ce trecem noi, cu toții, zi de zi. Iadul birocrației. Ca și creatorul lui, K. era un papagal. În ”Castelul” îi ia câteva sute de pagini să se plimbe de la un birou la altul și cam atât. Mare deranj și multă nesimțire, ambele tratate de fraier cu calm și răbdare. Să fie calm la ei, la nemți, austrieci, și cehi.

Eu vreau să mă mândresc cu omul ”cu probleme psihice” care a bătut cu tastatura un funcționar de la Casa de Pensii Târgu Jiu. Cât de frumos! Poetic, aproape. Un supererou nebun care face dreptate pedepsind oamenii răi cu propriile arme, acelea cu care ei îi pedepsesc pe alții. E drept, după cum se poate observa pe secvența video de pe site-ul RTV, omul părea într-adevăr nebun, mai ales că nu e la primul incident. Cică mai demult a intrat complet dezbrăcat într-o școală de muzică. Probabil avea legătură cu cursurile de fluier și saxofon de la etajul 2.

Revenind la funcționari, e urât că se întâmplă așa ceva, într-adevăr, dar și că stau oamenii la cozi kilometrice ca să nu rezolve nimic e la fel de urât. Și să ți se închidă ușița în nas după cinci ore de așteptare la coadă pentru că e pauză de masă e urât. Și să fii trimis de la Ana la Caiafa e urât. Pe de altă parte, și să fii plătit atât de prost ca funcționarii e urât. Și ajungem, iată, la vechea problemă. Un stat care preferă funcționari mulți și incompetenți în locul unor funcționari mai puțini, mai buni, mai satisfăcători pentru clien și mai bine plătiți. Atunci nici nebunilor nu le va veni să-i lovească în cap măcar cu o floare.