Văd aievea ziua în care românii nu vor mai putea trăi unii cu ceilalți. Văd războiul civil. Văd luptele de stradă. Văd momentul în care până și ultrașii se vor declara scandalizați de violențele excesive și vor interveni să atenueze conflictul cu scandări pașnice din Dalai Lama și Joan Baez. Văd ridicate deasupra capetelor iPad-uri cu poza mortului și furci în vârful cărora stau înfipte, inerte, babe proaste. Văd bucăți din intelectualii dezmembrați agățate în brăduții de Crăciun din fața Antenei 3, în loc de globuri. O văd pe Oana Roman mâncând și pe Victor Ponta spunând adevărul. Văd sfârșitul.

Unii dintre noi vom prinde, poate, ziua morții lui Ion Iliescu. Dricul zburător model nou, o Volgă neagră capabilă să atingă viteza luminii în 15 secunde (rușinos, față de cele 13, cât scoate ultimul Logan), va fi urmat de mii de alte vehicule atât de avansate tehnologic încât acum nici nu ni le putem imagina. Toate claxonând a jale și urmate de sute de mii de comuniști, neocomuniști, criptocomuniști și jurnaliști vânduți, cu toții înlăcrimați. La răscruci, alaiul se va opri, preotul ateu care va oficia ceremonia va ține o scurtă cuvântare, apoi apropiații suiți în portbagajul Volgăi, la capul mortului, vor arunca pe spate monede de 1 leu cu RSR, d’alea din 1966. Dar, exact înainte de intrarea în sediul USL, unde moaștele viitorului sfânt vor urma a fi depuse pentru ca o țară de asistați social și bătuți în cap să se roage la ele și să le sărute însuflețit, alaiul mortuar va fi atacat. Va fi atacat de oamenii normali care nu vor mai suporta gloata îndobitocită. Ura le va fi alimentată de elogiile infinite aduse decedatului la toate televiziunile și de lacrimile amare vărsate de Mircea Badea, cel care va fi devenit deja de multă vreme cel mai de succes cretin al națiunii.

Lumea a suportat manifestațiile penibile pro-Năstase de după arestarea acestuia. A închis ochii și urechile la limbile în cur post-mortem primite de simbolul subculturii comuniste, Nicolaescu Sergiu. Va trece, poate, și peste avalanșa de coroane de flori depuse la poalele turnului Intact la moartea lui Dan Voiculescu, mormane de flori care, în doar câteva zile, vor fi aproape la fel de înalte ca turnul însuși. Dar o jale generalizată la moartea celui mai mare rău al României moderne, piatra de moară pe care o credeam eternă, nu va putea fi îndurată. Înarmați-vă, deci, pentru că la moartea lui Ion Iliescu se va muri pe străzi. Și, dacă binele va învinge, apoi se va dansa.