Dezvăluirile Wikileaks n-au adus nimic nou pentru că nu-i credeam pe politicienii noştri nişte fete mari care nu merg decât la horă şi atunci însoţite de mămici. Matrapazlâcurile puse la cale pentru acapararea puterii nu le-au inventat ei şi sunt vechi de când lumea. Singura noutate poate constă în faptul c,ă pentru a le pune în practică, au simţit nevoia să ia binecuvântarea de la Moscova sau de la Washington, fiecare după posibilităţi.

Faptul că Ambasada SUA a transmis la centru toate inepţiile politicienilor români nu mi se pare grav, pentru că ce altceva ne-am fi aşteptat să facă funcţionarii de acolo dacă nu mai conteneau cu micşorarea cozii care se făcea la uşile lor. Cred chiar că au avut o problemă  cu planificările turnătorilor, în sensul că nu şi-ar fi dorit ca pe aceeaşi uşă şi în acelaşi timp să intre doi deodată! Cred că oamenii s-au amuzat copios dându-le senzaţia politicienilor turnători că sunt aleşi, că sunt unici, că sunt deosebiţi că în ei stă toată strategia americană şi că fără ei America ar fi ca fără textile în… Siberia.

Bietul Geoană se pare că a ieşit cel mai şifonat din poveste. Credeam că ţopăiala din noaptea alegerilor când s-a văzut preşedinte a fost premieră, dar telegramele sau cablogramele sau ce or fi ele au demonstrat că săracul se mai făcuse de cacao când i-a anunţat pe americani că este  numărul unu după suspendarea lui Băsescu! Ce să-i faci, aşa i-o fi scris lui să fie numărul unu doar câte o noapte! Trist nu este numai sentimentul ridicolului, ci şi lipsa sentimentului de conservare pe care ar trebui să-l aibă orice politician. Faptul că a uneltit împotriva propriului partid deşi era conştient că dacă acest lucru se va afla partidul îl va desfiinţa, setea de putere a fost atât de mare încât nu s-a putut abţine şi a făcut-o.

Ce nu am înţeles eu este de ce atâţia politicieni activi înfierează cu mânie proletară turnătoriile făcute la securitate, dar nu zic nimic despre turnătoriile făcute la ambasade, indiferent ale cărui stat sunt. Având în vedere că suntem graniţă NATO este firesc ca americanii să stea cu ochii pe noi, nu de alta, dar din fudulie şi tot suntem în stare să facem prostii. Cu telegramele astea mai aflăm şi noi prostimea cu ce se ocupă cei care se bat cu pumnul în piept că reprezintă interesele noastre. Eu aş fi curios să ştiu ce conţin cablogramele ambasadei Rusiei la Bucureşti! Aici ar fi distracţia mare…

Până atunci nu pot să mă abţin să nu mă declar oripilat de căsoiul şpăgarului sindicalist Petcu în al cărui dormitor ne-a introdus presa prin intermediul fotografiilor. Să ai atâţia bani şi să nu fii în stare decât să-ţi construieşti un bloc pe post de casă spune multe despre gustul acestui om care nici măcar n-a ştiut ce să facă cu şpaga… Ideea trăsnită de a-şi obliga copilul să doarmă într-un pat roz-bombon numai pentru faptul că e căptuşit cu piele şi a costat o cârcă de bani nu confirmă decât faptul că indiferent câţi bani ar fi avut personajul, visul vieţii lui de ţopârlan este tot traiul la bloc. Ce-i drept un bloc mai mare…