Preşedintele interimar al Republicii Moldova, Marian Lupu, se află în România în prima sa vizită oficială într-un stat membru al UE. Vizita nu surprinde pe nimeni pentru că noul preşedinte, chiar dacă este interimar, trebuie să ducă mai departe strategia vechiului preşedinte şi el interimar, Ghimpu, care a lăsat oarecum în aer proiectele pe care cele două ţări le-au convenit împreună. Cel mai mare dintre acestea este construirea dublului gazoduct Ungheni-Iaşi cu o lungime de 40 de km din care cea mai mare parte pe teritoriul României.  Construirea acestui obiectiv strategic va costa după toate probabilităţile în jur de 20 milioane de euro, din care 9 milioane se aşteaptă de la Comisia Europeană. Construcţia era programată a începe la sfârşitul acestei primăveri lucru greu de făcut dacă avem în vedere faptul că niciuna dintre părţi nu dă pe dinafară de bogată. Oricum, acest gazoduct va scăpa Moldova de presiunea uriaşă a Rusiei care de câte ori voia să convingă Chişinăul să facă ceva închidea robinetul cu gaz şi cel mai adesea în mijlocul iernii… De experimentul acesta am avut şi noi parte de câteva ori. Al doilea mare avantaj al Chişinăului ar fi acela al preţului gazului care va circula prin gazoduct şi care faţă de cel rusesc, care costă 320 dolari/1000 metri cubi, va costa 165 dolari/1000 metri cubi, lucru deloc de neglijat mai ales dacă avem în vedere că România importă acum gaz rusesc cu 400 dolari mia de metri cubi… Preşedintele Lupu nu cred că a venit la Bucureşti doar să-i mulţumească preşedintelui Băsescu pentru ajutorul de 100 milioane de euro pe care România, din toată sărăcia ei, l-a dat Moldovei. Cu siguranţă Lupu speră mai mult şi nu neapărat bani, ci investiţii, aşa cum sperăm şi noi de câţiva ani buni. O altă problemă care nu cred că va scăpa nediscutată va fi şi întâlnirea din iunie de la Moscova, unde se speră că se vor relua negocierile cu Transnistria în format 5+2, aşa cum s-a stabilit în cadrul consfătuirii de la Viena de la începutul acestei luni. Tratativele cu Transnistria au fost întrerupte de 5 ani şi tot de atunci Moldova face eforturi disperate să convingă lumea că un nebun ca Smirnov nu poate desena harta lumii după voinţa sa sau a altora. Se pare că abia în acest an Chişinăul şi-a găsit aliaţi importanţi în rezolvarea acestui diferend, Germania fiind cea mai vocală în această privinţă. Faptul că în iunie se încearcă reluarea tratativelor la Moscova nu-mi sună prea bine ştiut fiind că fără sprijinul Moscovei, Smirnov ar fi doar o amintire tristă, iar regiunea cu pretenţii de republică, Transnistria, ar reveni acolo unde-i este locul. Faptul că în luna mai, adică cu o lună mai devreme decât programata întâlnire, Rusia a hotărât să întrerupă exportul de gaze poate fi un semnal de alarmă. Un semnal care ne arată că Rusia nici măcar nu se mai sinchiseşte să-şi înnoiască metodele. Spre deosebire de Ghimpu, Lupu pare un preşedinte modern, dar sper să nu conducă după principiul „Lupul îşi schimbă părul, dar năravul ,ba!”.