Cu ceva timp în urmă, invitat fiind de un post local de televiziune să-mi spun păsul, în calitate de ţintă directă, în legătură cu neregulile din acest an de la concursul de acordare a gradaţiei de merit în rândul profesorimii din Gorj, a intervenit şi purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Şcolar Judeţean cu intenţia vădită de a linişti lucrurile şi, mai ales, de a ne convinge că evenimentele nu au ieşit nicidecum din matca normalităţii ce le-ar caracteriza. Acum, când lucrurile acestea chiar au reintrat în matcă lăsând urme vizibile ale dezastrului, mă simt obligat cu o intervenţie şi o analiză.

Nu stimată purtătoare de cuvânt, lucrurile nu s-au desfăşurat în parametrii firescului, cum ne asiguraţi dumneavoastră, nici pe de parte. Dimpotrivă, aş putea să afirm că, anul acesta, s-a depăşit pragul critic al neruşinării. Este adevărat că şi în anii precedenţi au avut loc nereguli care au produs nemulţumiri şi proteste pe măsură. Este adevărat că, de fiecare dată – prin mijloace „tehnice” adecvate şi cu ajutor „de specialitate” – se vor fi strecurat pe liste persoane care nu aveau ce căuta acolo, dar ca anul acesta, cu siguranţă, nu a mai fost niciodată. Căci anul acesta s-a produs o adevărată mutaţie: aproape toate locurile câştigătoare au fost ocupate de impostori.

Când spui asta, aşa tam-nesam, rişti să nu te creadă lumea. „Fugi, dom’le, de-aci! Nu se poate!” „Ba se poate!”, vorba optimistului. Se poate chiar şi exemplifica, ba chiar cu brio, dacă priveşti, cu ochi avizat, listele de “laureaţi” ai mai multor discipline. Exemplul, însă, de departe cel mai convingător, este cel de la limbi moderne unde se vede treaba că s-a procedat, prin toate mijloacele, mai puţin cele serioase şi legale,  la o răsturnare sistematică a valorilor, fără cea mai mică stânjeneală, în cea mai “frumoasă” tradiţie, parcă,  a anilor ’50. Nu se poate spune nici măcar că s-ar fi răsturnat lista, pentru că, dacă o aşezi cu susul în jos, nu poţi demonstra că ai fi restabilit, cât de cât, o situaţie corectă. Nu, pur şi simplu trei sferturi din cei aflaţi pe această listă nu au ce căuta acolo. Iar dacă ar avea ce căuta pe vreo listă, aceasta ar trebui să fie una a penalizabililor, iar nu a premiaţilor, după ce au procedat cum au procedat la alcătuirea dosarelor de concurs, fiind apoi evaluaţi pe măsură.

Aşa ca un exemplu vag: este oare normal ca persoana aflată prima pe listă să nu fi avut niciodată vreun elev premiat la vreo etapă a olimpiadei de limbi moderne? Tot aşa, este normal ca alt “eminent” coleg, care îşi revarsă harul didactic undeva la Liceul Tehnic din Mătăsari, să nu fi participat nici măcar el la vreo olimpiadă, darmite elevi de-ai săi, şi totuşi să ocupe cu brio unul din locurile de frunte pe lista “merituoşilor”, justificându-se, de către un evaluator, că i s-ar trage dintr-un strălucit parteneriat cu o ... grădiniţă. De fapt, ca să sintetizăm: în realitate, niciunul dintre cei aflaţi pe primele şapte, opt locuri nu a îndeplinit nici măcar un sfert din criteriile prevăzute de fişa de evaluare. Nici carte didactică sau ştiinţifică – adică nu cine ştie ce jalnice făcături de vreun dadaism expirat! –  nici studii sau articole în specialitate, nici comunicări ştiinţifice la colocvii cu adevărat naţionale sau internaţionale. Unii, cei mai mulţi, nu au fost nici metodişti, formatori ori mentori, nici propunători de subiecte etc. Ce să mai vorbim de pregătirea olimpicilor sau a celor doritori de un certificat Cambridge ori DELF-DALF. De pildă, eu nu am mai auzit evocându-se numele Liceului Economic “Virgil Madgearu” în legătură cu aceste lucruri de prin 1998 încoace. Ultima oară, la limba franceză, subsemnatul este cel care a trimis elevi de la acest liceu şi la olimpiadă, etapa naţională, şi la DALF. Dar Liceul de muzică excelând la limbile moderne cum vă sună ? Eu ştiu că abia îi promovam la probele orale de BAC mai anţărţ. Şi atunci, cum se explică aceste distorsiuni nemaiîntâlnite până anul acesta la un concurs – reamintesc, cel al gradaţiei de merit – care constituia, cât de cât, până în prezent, un instrument de măsură a performanţei în interiorul fiecărei discipline? Cauzele, aşa cum probabil vă aşteptaţi, sunt multiple.

Să ne oprim mai întâi la fişa de evaluare, instrument crucial în rezolvarea corectă a lucrurilor. Această fişă vine de la minister într-o formă – cadru pe care trebuie să o particularizeze echipe de inspectori desemnate de CA al ISJ de la fiecare judeţ. Este vorba, în principal, de distribuirea punctajului pe diferitele zone de evaluare. Când în aceste echipe sunt desemnaţi “specialişti” care nu au, cu performanţa şcolară,  nici în clin, nici în mânecă, se obţine ceea ce aţi putut constata anul acesta pe fişa de evaluare de la Gorj: maxim 17 puncte din 100, pentru rezultate obţinute cu indiferent câţi elevi la olimpiadele şcolare, inclusiv la etapele naţională şi internaţională! Cu alte cuvinte, principala activitate a procesului de învăţământ nu se mai vrea a fi învăţătura! Bravos naţiune! Aşa da schimbare! De aici încolo te poţi aştepta la o grămadă de surprize, inclusiv la apariţia pe primele locuri a unor persoane absolut “inocente” profesional. De remarcat, însă – trăiască internetul! –  că fenomenul din judeţul nostru nu este chiar atât de generalizat cum ne-am aştepta. Din fericire! În multe judeţe punctajul fişei a fost rezonabil ponderat şi defalcat pe activităţi care favorizează aspectele de bază ale procesului de învăţământ şi pe profesorii cu rezultate importante pe această latură fundamentală a activităţii didactice.

Odată condiţiile “tehnice” de mai sus create, urmează delirul autoevaluării unde cei mai puţin responsabili şi lipsiţii de ruşine se dedau la adevărate dezmăţuri infracţional-narcisiste. Nici asta nu este ceva nou, numai că, anul acesta, categoria de candidaţi care ignoră cu nonşalanţă, ba chiar cu agresivitate, regulile de calcul prevăzute, dar, mai ales, ideea de validitate a documentelor, a suferit o adevărată explozie demografică. Să fi avut aceştia semnale că este un moment mai prielnic ca oricând, că s-a dat liber la bunul plac? Tot ce se poate, dacă ţinem seama de faptul că, în general, spre deosebire de alţi ani unde a fost şi autorul acestor rânduri evaluator, de data aceasta, lipsa de măsură într-ale fraudării autoevaluative a fost, cu entuziasm complicitar, validată de chiar comisiile de specialitate.

Cât despre aceste comisii, –  principalul factor de distorsiune după părerea noastră, căci cele mai responsabile de o evaluare corectă – dacă ne uităm la zona limbilor moderne, observăm că ele au fost alcătuite cu o neglijenţă ce frizează reaua credinţă. La limba franceză, de exemplu, este desemnată o profesoară de limba germană, care nici nu ştie franceză după propriile-i declaraţii şi mai este şi colegă de catedră cu “laureata” anului! Alt membru al aceleiaşi comisii este profesoară de franceză care într-unul din anii precedenţi, îmi amintesc destul de bine, la acelaşi gen de concurs, a obţinut, în total,  undeva pe la 12-14 puncte din 100, după ce-şi atribuise, la autoevaluare, un punctaj elucubrant! Dar atunci, pe dânsa a avut cine s-o stopeze de la excese vinovate ... De aceea  o fi contribuit dumneaei la inversarea scării valorilor anul acesta, era un bun prilej, nu-i aşa, de defulare! Consecinţa: unul dintre candidaţi, care avea anul trecut în jur de 25 de puncte, înregistrează anul acesta un salt fabulos obţinând binişor peste 80!

Dar ce se poate gândi, în aceste condiţii,  despre un inspector de specialitate care este, în definitiv, principalul “regizor” al unor astfel de “inspirate” distribuţii de rol? Mai că îţi vine să te întrebi “inspirate de cine? », sau « de ce ? ». Sau, ca să prelungim metafora, să fie vorba  şi de vreun oarece « scenariu » prescris ?

Oricum or sta lucrurile, anul acesta, pragul critic de care aminteam la început a fost depăşit în principal printr-o succesivă distribuţie de roluri unor neaveniţi. Şi asta eufemistic vorbind. Neavenită s-a dovedit echipa de inspectori în adaptarea fişei, neaveniţi, cu deosebire, mulţi membri ai comisiilor de evaluare în frunte cu « regizorul » lor şi, în final, fraudulos de neaveniţi mulţi câştigători ai acestui jalnic concurs. Că doar neaveniţii neaveniţi generează ( vezi « scarpină »). Ceea ce face ca, dacă se întâmplă să te regăseşti cumva « pe bune » pe una din aceste liste, să te simţi mai degrabă terfelit decât premiat. Închei cu observaţia glumeaţă, dar pertinentă,  de mai deunăzi a unui prieten : « Stimabile, apari nepotrivit pe o listă afişată la locul nepotrivit. Locul ei era, bag seamă, mai degrabă la un avizier de tribunal, iar al tău nu prea era pe ea...”

- Am scuza de a fi ajuns acolo cu chiu cu vai, în urma unei contestaţii furtunoase şi multidirecţionate. Nu m-au confundat de prima dată!

           

          Rămâne, totuşi, o întrebare plină de îndreptăţită nelinişte: la ce ne putem aştepta dacă un asemenea ritm de deteriorare a eticii şi responsabilităţii profesionale va continua la fel de nestăpânit?

Dorin Ciontescu-Samfireag