Nici nu i-au trecut bine vânătăile şi cucuiele după bătaia încasată de la Băsescu pentru a nu ştiu câta oară, că Geoană s-a scuturat de praf şi a anunţat că peste 5 ani mai vrea odată. Între timp s-a gândit că dacă Băsescu tot nu mai are voie să candideze poate, poate reuşeşte atunci! Coşmarul lui, Băsescu, s-ar putea şi peste cinci ani să-l bată stând doar pe margine! Până una alta stă cuminte la cutie şi crede că partidul l-a lăsat în pace şi în fruntea lui pentru că a anunţat, mândru de sprijinul politic adunat din spărturi, că va candida pentru un nou mandat la şefia PSD, la congresul care va avea loc în primăvară. Atunci s-ar putea să fie sfârşitul carierei lui în acest partid, bineînţeles dacă nu vrea să fie simplu membru ca mulţi alţii.

Se pare că istoria la PSD se repetă din cinci în cinci ani fără ca vreunul din cei cu putere să înveţe ceva. În urmă cu cinci ani când Băsescu îl bătea pe Năstase, PSD se pregătea de ”schimbare” şi ”reformă” după ce luase papară de la Băsescu şi Alianţa DA. Ceea ce se petrece acum este, puţin spus, tras la indigo după evenimentele de atunci. Ceea ce înseamnă, practic, că timp ce cinci ani partidul lui Iliescu nu prea a învăţat nimic şi se pregăteşte, acum, să meargă pe acelaşi drum păgubos, care l-a dus, în loc de reformă, la statutul de perdant absolut. Similitudinile dintre ceea ce se petrece azi în PSD şi ce a fost în finalul lui 2004 - începutul lui 2005 sunt şocante. Şi atunci, PSD s-a chinuit să încropească o alianţă de guvernare cu UDMR, PC şi Minorităţi, urmând ca Băsescu să fie obligat, într-un fel sau altul, să desemneze un  premier din partea acesteia. "Am discutat despre faptul că, practic, în acest moment Uniunea Naţională PSD+PUR şi UDMR, precum şi minorităţile pot constitui o majoritate parlamentară. Avem disponibilitatea de a crea cea mai bună formulă. Nu deţinem o formulă magică, dar a fi daţi la o parte doar că lui Traian Băsescu nu-i place PSD este o mare greşeală şi va avea consecinţe. Preşedintele ţării trebuie să ţină cont că alegerile parlamentare au fost câştigate de Uniunea Naţională PSD+PUR", spunea Năstase. La scurt timp, el se trezea că aliaţii conservatori şi maghiari îl lasă cu ochii în soare, iar guvernarea a ajuns la Alianţa DA. Doar câteva zile mai târziu, PSD se vedea obligat să lanseze primele atacuri politice la adresa foştilor aliaţi trecuţi în barca puterii. Şi atunci, ca şi acum, Băsescu ameninţa cu declanşarea alegerilor anticipate, în cazul în care PSD ar fi obstrucţionat formarea guvernului. Şi atunci, Adrian Năstase se declara preşedintele ţării, la fel ca Geoană, acum. Singura diferenţă e că Geoană nu lua în seamă voturile pro-Băsescu ale diasporei, iar Năstase le ”decupa” pe cele ale Capitalei. "Eu am câştigat cu 30.000 de voturi în ţară şi s-ar putea spune că Traian Băsescu a câştigat la nivelul Bucureştiului", spunea fostul candidat Năstase, care mai adăuga că, din acest punct de vedere ”s-ar putea spune că România are doi preşedinţi”. Şi atunci, Năstase vorbea despre necesitatea respectării celor peste cinci milioane de români care au votat cu candidatul PSD, exact cum o face astăzi Geoană.

La fel ca în 2009, şi în 2005, PSD propusese înfiinţarea unei comisii parlamentare care să ancheteze frauda de la votul din noiembrie. Şi atunci, în PSD se denunţa faptul că pierderea alegerilor prezidenţiale a fost provocată de o gafă a lui Năstase după primul tur, când s-a grăbit să anunţe că PSD nu e interesat de voturile PRM, ceea a dus la pierderea voturilor Ardealului, aşa cum azi se spune că vizita lui Geoană la Vântu, între cele două tururi, a fost fatală. Şi atunci, Năstase anunţa că nu e deloc dispus să se retragă de la şefia partidului, în urma înfrângerii, la fel cum o face azi Geoană. Finalmente, însă, el a sfârşit prin a nu mai candida la şefia partidului la congresul din primăvară. Cine ştie dacă Geoană nu va urma acelaşi traseu... Şi atunci, şocul  pierderii puterii provoca tensiuni masive în partid, peste care venea, însă, apelul la unitate, la calm, la eliminarea luptelor fratricide şi la o reformare înţeleaptă, în special prin promovarea tinerilor, exact cum se întâmplă acum. Numai că, după Sărbătorile de iarnă, în locul acestor atitudini, s-a ajuns la escaladarea accelerată a tensiunilor.

În februarie 2005 începeau primele dezertări parlamentare din PSD (gheaţa a spart-o deputatul de Călăraşi Constantin Tudor) în favoarea noii puteri, acum ele au început încă din decembrie și la o scară mult mai amplă. Azi, în PSD se vorbeşte explicit de un alt partid de stânga, în ianuarie 2005 se vorbea de o ”a treia cale”, ticluită de un grup în care se regăseau nume precum Miron Mitrea, Liviu Dragnea, Valeriu Zgonea, Dan Ioan Popescu, Codrin Ştefănescu şi mulţi alţii. Din anumite puncte de vedere, se poate spune chiar că îndârjirea PSD a scăzut, în 2009, în raport cu 2005, pentru că atunci, să reamintim, teoria suspendării lui Traian Băsescu din funcţie, a apărut în primele săptămâni după validarea sa ca preşedinte. Azi, PSD pare mult mai ”timid” în faţa lui Traian Băsescu, sau, poate, doar mai resemnat.  Oricum, dacă situaţia economică va deveni de nesuportat, în mod sigur PSD va relua refrenul preferat acela al suspendării preşedintelui care în concepţia social-democrată este vinovat că a ieşit preşedinte!