Trebuie să dăm Cezarului ce-i al Cezarului şi romilor ce-i al lor: datorită ţiganilor, Gorjul a ajuns din nou pe prima pagină a ziarelor, iar eu m-am emoţionat şi m-a luat aşa, o nostalgie, când mi-am amintit de romii mei simpatici lăsaţi în urmă, acasă. Pe scurt: nişte romi pelerini (sau poate ar suna mai bine pelerinari) veniţi să se roage la Mănăstirea din Tismana au încins un chef tradiţional la lăsarea serii, cu manele şi mici la grătar. Îmi place naturaleţea în aceeaşi măsură în care detest impostura, deci n-au cum să mă deranjeze romii care ascultă manele, beau bere şi umflă maţul cu mici. Dimpotrivă (că tot am vorbit deunăzi despre păcătoasele de biserici), m-aş fi îngrijorat mai tare să văd nişte romi pioşi, descoperindu-şi capetele şi rugându-se în tăcere pentru propăşirea neamului şi a turnuleţelor. Asta ar mai lipsi, să pună şi romii botul la povestea cu moaştele care îţi dau de mâncare.

Încă o dată, să fie clar pentru toată lumea: oasele nu îţi dau de mâncare decât atunci când sunt în ciorbă, cu nişte legume pe lângă ele. În rest, să te calci în picioare ca să pupi un geam în spatele căruia stau ascunse nişte oase (fie ele şi ale unor cadavre excepţionale) mi se pare pierdere de vreme, ba uneori chiar pierdere de bani (că-s unii care parcurg distanţe mari ca să ajungă la pelerinajul cu oseminte). Apropo de impostură şi naturaleţe, mult mai logic mi s-ar părea ca pensionarii ăia să pupe geamul de la galantarul măcelăriei în care stau nişte oase de porc la fel de intangibile pentru ei ca şi acelea de sfinţi.

În rest, sesizaţi paradoxul? La locurile de pelerinaj de Sfânta Marie au venit credincioşi care s-au rugat la moaşte să aibă ce mânca şi ţigani care s-au chefuit cu mici şi grătare. Acum spuneţi şi dumneavoastră, în cel mai neblasfemiator mod cu putinţă: nu mai bine îi rugau amărâţii direct pe romi să le arunce o ciosvârtă şi o cutie de bere?

mantzy.wordpress.com