Caracatiţa creată de celebrul Cătălin Voicu tinde să-şi înghită creatorii.  Stenogramele ajunse la îndemâna oricui ştie să citească dezvăluie un adevăr cumplit; legea e pentru fraierii care cred că trăiesc într-un stat de drept iar politica este haznaua peste care bâzâie muştele care cred că au atins cu aripa cerul. Personajul malefic care-şi trăia viaţa într-un fizic dezagreabil a ajuns general, adică aproape ultima treaptă în ierarhia gradelor militare şi consilier la cea mai înaltă instituţie care reprezintă statul roman, preşedinţia. Pentru că a încercat orice i s-a năzărit din postura de şef pe care a ocupat-o de-a lungul vremii, Voicu s-a vrut demnitar al Parlamentului şi cu ajutorul unui alt malefic a reuşit. Voicu era un fel de factotum al PSD căruia îi oferea serviciile sale de lichea reuşind probabil să rezolve nu numai situaţii dar şi mulţi bani, pentru că îmi este greu să cred că a putut să negocieze sute de mii de euro ca bonificaţie pentru serviciile prestate unor hoţi sau pungaşi potenţi fără să dea zeciuiala la partid. Acum, când probabil Voicu întrecuse limita şi s-a hotărât aruncarea lui în arena cu lei, PSD nu mai ştie cum să se distanţeze de el după ce ani de-a rândul l-a ţinut la loc de cinste şi l-a prezentat ca un om căruia nu-i rezistă nici legea. Acum fug de el ca Dracu de tămâie iar tătucul lor, Iliescu, zice că nici nu l-a cunoscut dar l-a decorat de două ori pentru merite pe care nu le ştie decât un alt general PSD Dimitru Iliescu. Mitică Iliescu, însărcinat cu paza şefului statului pe vremea tătucului a creat şi alimentat asemenea oripilitate cum este acest Voicu. Dacă în preajma şefului statului se pot pripăşi asemenea indivizi, atunci eu mă simt  într-o mult mai mare siguranţă tocmai pentru că nu-i am pe ăştia lângă mine sau şi mai rău, în spatele meu. Dacă un om ca Voicu era cât pe ce să fie numit de analfabetul Vanghelie ministru de interne atunci ar fi bine să reducem nu numai numărul parlamentarilor dar să desfiinţăm şi funcţiile de miniştri ca să nu mai aibă partidele pe ce să negocieze ca la târgul de săptămână. Poate să se dea de ceasul morţii Ponta acum şi să traseze sarcini precise parlamentarilor pentru votul din plen legat de arestarea lui Voicu, faptul că asemenea specimen era cât pe ce să fie numit ministru în urmă cu doar câteva luni iar ani de zile a fost consilier la preşedinţia lui Iliescu mă sperie de moarte. Creaţiile social-democraţilor au fost într-adevăr de neuitat. Dacă noi, cei mulţi, am ajuns în situaţia să ştim doar o fărâmă din ceea ce se întâmplă în realitate la vârful puterii unde se vinde şi se cumpără tot, atunci  în realitate care o fi dimensiunea dezastrului- Arestarea iminentă a lui Voicu nu mai foloseşte nimănui acum. Ar fi folosit dacă arestarea s-ar fi produs la prim lui încercare de a mitui, şantaja, manipula. Acum dezvăluirea faptelor lui Voicu nu par decât gestul disperat de neputinţă al unui angajat al statului  care s-a săturat să-i spună „Să trăiţi” unui nenorocit pe care mai degrabă l-ar fi  scuipat!