Trăim într-o epocă a individualismului exacerbat. Nu mai poţi vorbi despre un adevăr obiectiv. Totul se relativizează, pentru că valorile sunt supuse liberului arbitru al individului. Şcoala, ca instituţie, se încăpăţânează să conducă spre drumul drept, la capătul căruia ar trebui să stea „puterea exemplului“. Care sunt exemplele care să poată reinstaura un cod moral de valori în sistemul educaţional? Care sunt biografiile care apără identitatea astfel ca individului să-i pese de sine- Cum să fereşti adolescentul în formare dacă este agresat de violenţă, furturi, acte de vandalism, pornografie- Probabil reconstruind autoritatea în şcoală. Sau reinventând familia stabilă. Sau redescoperind virtutea limitelor. Războiul rece dintre generaţii nu va reuşi să instaureze ierarhii. În ultimă instanţă, va ajuta să reinstaureze gustul pentru efort şi nevoia de responsabilizare. Redefinind codurile, dar păstrându-le substanţa, vom putea reaşeza lucrurile într-o Românie în care criza morală e cronică.

Ce putem face- Să uităm că „eu“ contez mai mult decât „ceilalţi“, că fiecare contează în măsura în care construieşte, nu distruge. Să recitim clasicii, acum aruncaţi la gunoi, să scoatem din .... „cultura generală“ care ne structurează fiinţa, căreia îi datorăm deschiderea europeană. Să spunem adevărul despre noi, fără a avea pretenţia că deţinem adevărul despre ceilalţi. Să păşim cu sfială pe străzile, să intrăm cu emoţie în locaşurile care ne spun cine suntem. Să scoatem în afara legii băşcălia, ieftină şi grobiană, faţă a României actuale. Şi dacă toate acestea fi-vor realizate, conştient şi serios, avem şansa reinstaurării bunului simţ şi a valorii.