Românii supraestimează cutremurul. N-au motive. Nu suntem noi ţara care să fie lovită de o mare calamitate. Au şi dezastrele mândria lor. Şi chiar şi aşa, nici un cutremur, oricât de devastator, n-ar putea concura cu adevăratele motivele de îngrijorare pe care ar trebui să le avem. Dacă scara Richter s-ar aplica şi la nesimţire, România ar sări lejer de 10 şi ar înroşi ceasul. Primarul Bucureştiului, de exemplu, spune senin că 500.000 de locuitori ai capitalei vor muri în cazul în care am fi loviţi de un cutremur mai tăricel. Să moară, şi-aşa era traficul nasol, nu? Apoi vin firmele de telefonie mobilă, cu piariştii lor care se burzuluiesc la noi. Că ce, că-i normal să pice toate reţelele, că doar atunci se intensifică de nu ştiu câte ori frecvenţa apelurilor. Păi da, bă, se intensifică. Şi ştiţi de ce? Pentru că atunci au oamenii nevoie să dea telefoane. În rest - nu. Le transmit marilor firme pe această cale că de aia încă le mai plătesc bani lunar: ca să pot să sun pe cineva când am nevoie. Când n-am nevoie, nu sun, mulţumesc. Şi atunci, de ce ar trebui să ne temem? De cutremur sau de cutremurătoarea nesimţire?

www.mantzy.wordpress.com