Mult-aşteptata ordonanţă de urgenţă, care trebuia să clarifice disponibilizările din sistemul minier şi energetic a apărut, dar mare lucru nu a clarificat. OUG 36/2011 care modifică câteva articole din OUG 116/2006 nu seamănă deloc cu ceea ce s-a promis de reprezentantul sindicatelor gorjene, Marin Condescu şi ministrul Ariton, care în urmă cu câteva luni au şi semnat un protocol în acest sens. În protocolul parafat, punctul principal era atins de prevederea care amintea de un concediu de aşteptare al persoanelor care ar avea mai puţin de trei ani până la pensie şi care trebuiau să meargă acasă cu 75% din salariu, bani plătiţi de societăţile comerciale. Celebrul concediu în aşteptare şi-a pierdut treptat din actualitate până a fost uitat definitiv pentru simplul motiv că termenul nu exista în vocabularul juridic. Noua ordonanţă emisă de Guvern săptămâna trecută pune în actualitate termenul de disponibilizare cu venit de completare stabilind perioada pentru care se plăteşte venitul de completare care poate merge până la doi ani dacă disponibilizatul are mai mult de 25 de ani vechime. Noul act normativ face referiri clare la faptul că disponibilizatul, după încetarea raporturilor de muncă din cauza concedierilor colective practicate de unitatea la care a fost angajat, concedieri făcute pe baza unor planuri aprobate, intră în şomaj. În noua sa calitate de şomer acesta primeşte indemnizaţia de şomaj timp de un an de zile dacă are peste 10 ani de stagiu de cotizare, 9 luni de zile dacă are stagiul de cotizare între 5 şi 10 ani şi 6 luni de zile dacă stagiul de cotizare este de până la 5 ani. Venitul de completare se calculează odată cu indemnizaţia de şomaj şi reprezintă o diferenţă între media ultimelor trei salarii avute la angajator şi indemnizaţia de şomaj. Indemnizaţia de şomaj nu se mai calculează ca în anii precedenţi ci ca 75% din indicatorul social de referinţă la care, funcţie de vechime se adaugă un procent care poate merge până la maximum 10%.  Pentru acest an indicatorul social este de 500 lei. Noutatea acestei ordonanţe de urgenţă constă în faptul că după expirarea perioadei de maximum un an cât se poate acorda indemnizaţia de şomaj, se mai plăteşte în continuare încă un an de zile aceeaşi sumă primită ca în primul an de şomaj adică indemnizaţie plus venit de completare. Practic se plătesc doi ani de zile cu amendamentul  ca persoana aflată într-o astfel de situaţie să nu refuze un loc de muncă oferit de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de muncă decât în condiţii bine precizate. Sigur că va mai urma o hotărâre de guvern care să precizeze o practică unitară de aplicare a acestei ordonanţe care nu face nimic altceva decât să modifice trei, patru articole din vechea Ordonanţă de urgenţă 116/2006. Marea problemă a noii ordonanţe de urgenţă constă în faptul că ea nu modifică termenul de aplicare al vechii ordonanţe, termen care prevedea că ea se poate aplica doar până în anul 2008, cu două excepţii: Compania Uraniului şi cea a Huilei, care puteau să o aplice până la finele anului 2010. Din acest motiv ordonanţa este pur şi simplu încă un lucru inutil sau motiv de un lung şir de procese cu final aşteptat!