Ploaia și intemperiile în general sunt fenomene pe nedrept demonizate sau măcar antipatizate de oameni. Stăm și ne uităm la buletinele meteo cu sufletul la gură, atât de emoționați încât nici nu mai remarcăm picioarele prezentatoarelor mai tinere, sacourile lui Busu și permanentul Ortansei Jude. O zi ploioasă ne transformă pe toți în niște mici Bacovia, depresivi și cu capsa pusă de parcă ne-ar ploua direct în gât.  Așa mi s-a întâmplat mie când am venit acasă, la Motru, de sărbători. Dar mai întâi să vă spun cum e să te întorci la Motru, odată ce-ai trecut de 30 de ani. La mine, cel puțin.

Odinioară, ca să nu zic chiar demult, când veneam în Motru, mă așteptau fremătând din toți nurii eleve de liceu care, pierzându-și temporar și îngrijorător uzul rațiunii, îmi ofereau himenele lăsându-le singure și neștiutoare pe scaunul de lângă mine, cu priviri mustind de subînțeles, cum lasă surzii lanterne și unghiere chinezești în tren, colegii lor împărțeau cu mine pachețelul pus de mămica în ghiozdan și îmi cumpărau bere proaspătă din banii lor de țigări, iar vânzătoarea mioapă și mereu suspicioasă de la chioșcul de ziare îmi păstra sub tejghea Academia Cațavencu și Dilema Veche, că veneau numărate cu atenție. Acum, că nu mai scriu pe gustul plozilor, ci fac politică și am mesaje moraliste, mă mai așteaptă doar câțiva câini părăsiți de oameni, un loc de parcare mereu ocupat și singurul semafor din oraș, pe care cel puțin îl văd mergând pentru prima oară în ultimii 7 ani; e pe galben intermitent. E drept, înțeleg că l-au făcut doar ca să mai tragă niște bani din fonduri europene, nu ca să ajute traficul cumva, deci cică e normal să nu meargă.

Dar, ca să revin la primul paragraf, mai presus de toate m-a așteptat ploaia. Și așa mi-am dat seama că ploaia, săraca, nu urâțește nimic. Doar îți scoate în evidență locurile deja urâte. Ia să ne prindă pe noi ploaia în Caraibe, Maldive sau prin Alpii Elveției, să vedeți ce frumos ni s-ar părea totul. La noi, însă, ploaia, după ce că ne udă, nici nu spală nimic, așa cum ne promitea Pittiș într-un cântec. Așadar, să nu mai fim supărați când plouă. Mai bine să fim mai supărați când e soare și e tot la fel.