După raportul MCV  trimis de Bruxelles la București se pare că presa a ajuns unde și-a dorit, adică mai puternică decât politicienii, din moment ce a fost nominalizată ca fiind una din pârghiile de influență a justiției și nu una care să influențeze în bine. Chiar dacă Raportul pe care Ponta nu-l înțelege, iar Antonescu nu-l vede, menționează la loc de frunte trustul lui Dan Voiculescu ca fiind campionul influențelor nefaste asupra justiției, nu cred că problema este identificată corect.

Trustul în cauză exercită presiuni pe justiție tocmai pentru că șeful său are probleme cu justiția. Numai că la rândul său el nu este un simplu cetățean care este și om de afaceri, ci este ditamai politicianul, parlamentar când vor mușchii lui și președinte de onoare al unui partid care face parte din Guvernul României. Era mult mai normal ca Bruxelles-ul să identifice pericolul care vine de la politicieni peste Justiție, cum se întâmplă în realitate. Dar, dacă mă gândesc bine, Voiculescu n-ar fi avut nici o șansă să încheie alianță cu liberalii, să fie în USL și să facă parte din Guvern, dacă n-ar fi avut trustul de presă prin intermediul căruia s-au făcut presiuni nu numai asupra justiției, ci și asupra persoanelor publice care-l deranjau pe șef…

Până la urmă cred că nu numai clasa politică și instituțiile statului ar trebui să se reformeze, ci chiar presa în totalitatea ei. Ea ar trebui să găsească resursele necesare pentru a se delimita de cei care abuzează de statutul de jurnalist și-și pun la dispoziția politicienilor atât meseria, cât și abilitățile prin care deformează și manipulează în interesul unuia sau altuia. Cu toată jena, trebuie să recunosc că nu prea mai există presă independentă, că ea s-a afiliat la una sau alta din taberele politice sau  gravitează în jurul unui interes economic care cel mai adesea este legat de unui politic.

Să ne amintim că Sorin Roșca Stănescu, un dovedit colaborator al Securității, un personaj implicat clar în manipulări și distorsionări, alături de mai tânărul său coleg Bogdan Chiriac, după ce au fost considerați în afara breslei de către una din asociațiile de jurnaliști, au continuat să stea înfipți bine pe ecranele televizoarelor drept jurnaliști de marcă pentru că exprimau interesul celor care i-au menținut. Ba mai mult, după ce Roșca a fost dovedit că dorea compromiterea cu orice chip și cu orice mijloace a unui înalt funcționar al unei instituții a statului care îndrăznise să ceară socoteală lui sau prietenilor lui, a ajuns parlamentar. Din această poziție fostul șantajist poate să-și curețe imaginea și să emită direct legile care-i convin…

Trebuie să recunosc că de multe ori când le-am văzut pe fătucile tinere care îngheață în frig și ploaie cu microfonul în mână pentru a sorbi o pornografie de pe buzele lui Gigi Becali sau când le-am văzut băgând microfonul în gura interlocutorilor, m-am simțit jenat că sunt coleg de breaslă cu ele. Parcă văd că după acest raport, politicienii de la putere o să sară pe comentarii legate de rolul presei și o să uite propriile circuri și mașinațiuni pentru subjugarea justiției…