Poveştile cu Emil Boc care se încăpăţânează să nu demisioneze din fruntea guvernului sunt doar poveşti. Nu este el în stare să se pună de-a curmezişul lui Băsescu după ce i-a arătat atâta loialitate încât şi preşedintele se pare că este uimit! Boc va demisiona atunci când va trebui şi când i se va cere. Îmi este greu să cred că l-a apucat acum vanitatea şi vrea să stea pe scaun numai aşa de-al dracului, să nu se zică lumea că el nu are coloană vertebrală. Nu cred nici în cealaltă variantă vehiculată în care premierul pozează într-un personaj avid de putere care frizează limitele paranoicului crezând că fără el nu se poate. Cu toate sperietorile PDL care atenţionează că în cazul unei demisii a premierului un tehnocrat nu va întruni majoritatea parlamentară pentru a fi validat cred că totuşi amănuntele instalării unui astfel de personaj n-au fost încă bine puse la punct. Toate calculele realiste arată că menţinerea în fruntea guvernului a actualului premier până la alegeri ar echivala cu o sinucidere politică pentru că premierul, în acelaşi timp şi şef al principalului partid de guvernământ este şi va fi asociat cu tăieri, cu scăderi ale nivelului de trai până dincolo de limita subzistenţei, cu şomaj şi cu toate celelalte măsuri impuse de FMI prin condiţionarea împrumuturilor. Dacă în toată această ecuaţie s-ar juca doar soarta unui partid nu mi-ar păsa foarte mult pentru că, am mai spus-o, partidul este o afacere privată pe care acţionarii ei o conduc cum îi taie capul. Dar în acest caz în care se discută rămânerea premierului Boc la şefia guvernului înainte şi în timpul campaniei electorale însoţită fără excepţie până acum de pomeni electorale este un lucru de care mie îmi pasă. Miniştrii politici vor face presiuni şi vor acorda fiecare pe domeniul lui tot felul de fonduri din piatră seacă pentru voturile care le va permite să mai stea o tură la putere. Pentru voturi vor sacrifica tot, bineînţeles spre binele nostru ca de fiecare dată! Să ne gândim că viitoarele alegeri electorale vor urma după o iarnă în care se taie subvenţia la căldură, se scumpeşte curentul şi gazul, iar preţul alimentelor o va lua razna de tot. La toate acestea se mai adaugă un nou val de şomeri care va intra “în pâine” chiar în această toamnă şi vom avea un tablou sinistru asupra condiţiilor în care se vor desfăşura alegerile anului 2012. Aşa că nu văd decât un premier tehnocrat care să fie şi foarte tare şi să şi poată să reziste presiunilor politice în aşa fel încât acordul încheiat cu FMI să rămână cât de cât în picioare. Altfel pe fruntea  noastră scrie Grecia şi de asta ar trebui să ne temem toţi!