Anul 2017 nu a adus deloc vești bune pentru ortacii din cadrul Complexului Energetic Hunedoara, marți și miercuri fiind înregistrate proteste ale angajaților de la puținele exploatări miniere care mai funcționează în Valea Jiului. Culmea este că minerii au decis să nu mai intre în subteran de abia când le-a ajuns cuțitul la os, iar șef le-a devenit unul dintre liderii lor, fostul sindicalist Petre Nica fiind de câteva luni director general adjunct al CEH. Miercuri dimineața peste 200 de angajați din schimbul întâi de la exploatarea Lupeni au refuzat să mai intre în subteran, pe parcursul zilei și colegii lor din celelalte schimburi procedând la fel.
Inițial aceștia au vrut să pornească în marș pe jos spre sediul CEH Petroșani, dar s-au răzgândit destul de repede după ce au aflat că cinci lideri de-ai lor au primit amenzi de câte 500 de lei pentru că, marți, ar fi intrat în sediul administrativ al complexului fără să aibă acceptul șefilor. Ortacii erau obișnuiți ca atunci când șefii nu îi bagă în seamă să intre peste ei în birouri, dar acum Petre Nica a solicitat sprijinul Poliției, iar cele câteva amenzi aplicate i-au făcut pe protestatari să chibzuiască mult înainte de a decide ce vor face mai departe. La sediul din Petroșani al CEH trei lideri au decis totuși în cursul zilei să intre în greva foamei, în speranța că vor atrage atenția asupra problemelor cu care se confruntă ei și ortacii pe care îi reprezintă.
Liderii de la Lonea, Livezeni și Preparația Coroiești au decis să declare greva foamei, sătui fiind de ignoranța cu care sunt tratați de șefii lor și chiar de amenințările pe care le-ar primi inclusiv de la fostul lor coleg Nica. Nemulțumirile minerilor sunt generate însă de neplata primei de Crăciun și a altor bani care li s-ar cuveni, dar și de salariile mici pe care ei le primesc în comparație cu angajații din rândul personalului TESA. CEH a fost în ultimele luni în insolvență, iar situația sa financiară este extrem de dificilă, directorul general adjunct Petre Nica stabilind cu liderii de sindicat ca activitatea care nu are legătură cu producția în mod direct să fie suspendată în speranța realizării unor economii la bugetul companiei. Minerii nu agreează însă varianta respectivă și spun că își pun viața în pericol atunci când intră în subteran pentru că nimeni nu se mai preocupă de siguranța locului de muncă.