Stimaţi Cătălin şi Maria, dragi socri mari şi mici,

Vă scriem pentru a vă înştiinţa că am aflat cu deosebit regret de fericitul eveniment din viaţa familiilor dumneavoastră, la care noi nu am fost invitaţi. Chiar aşa, după toată prietenia noastră, să nu ne chemaţi la nuntă? Ne ştim de o viaţă. Am avut grijă de voi mereu. Ce-i drept, contracost. Unii ar zice că este un cost destul de mare, alţii chiar au îndrăznit să ne numească nişte profitori nenorociţi. Dar noi ştim cât de mult se înşeală. În prietenie, nu trebuie să spui niciodată ”îmi pare rău”, cum bine spunea Jennifer Cavalleri în mult-apreciatul Love Story (1970, ce-a mai plâns tovarăşul!).

Am mai auzit, de asemenea, că la nunta dumneavoastră au fost prezenţi nişte lăutari de manele. Am aflat de pe Google că onorariul lor ar fi în valoare de câteva sute de euro. Dacă tot nu ne-aţi invitat la nuntă, acum vă puteţi revanşa: mai aveţi cumva chitanţa? Şi încă ceva, s-ar părea că mai există nişte redirecţionări de fonduri către fruntea interpreţilor. Dacă plănuiţi să divorţaţi şi să vă recăsătoriţi, în buna tradiţie a societăţii decadente, domnul ministru vă roagă ca, la viitoarea petrecere, poate chiar la iminentul botez, să ataşaţi cântăreţilor la guler, imediat sub frunte, o casă de marcat.

În speranţa că nu au mai existat şi alte evaziuni pe care, oricât de bine ne-am cunoaşte, le veţi regreta ulterior, vă dorim toate cele bune şi vă rugăm să nu uitaţi de amenda aia din 1992 pentru că nu vi se închidea geamul dreapta-spate la Dacia 1300, număr de înmatriculare 1-GJ-1001.

PS – sperăm să nu fie adevărate şi zvonurile conform cărora s-ar fi furat o mireasă. Trebuie plătit impozit pe ea, să ştiţi!

Cu drag,

Ministerul de Finanţe

mantzy.wordpress.com