Oameni buni, săptămâna aceasta veţi fi chemaţi să votaţi preluarea U.C.B. de către, poate, in caz că este chiar nesăbuită, Universitatea din Craiova; rezultatul  va fi o probabilă dispariţie a cel puţin trei facultăţi, dintre care doua de mare tradiţie? Ştiinţele economice şi Dreptul.

U.C.B. este una dintre universităţile care, in iraţional avânt mimetic (alegându-şi, in general, idoli post/ cripto-comunişti/ stalinişti, megalomanici şi cu picioare de lut), a sugrumat însăşi menirea identitară pe care o avea: aceea de a folosi esenţa genială, coborândă din Brâncuşi, intru progresul societăţii, prin tinerii intelectuali pe care-i ivesc aceste ţinuturi ce se închină Coloanei Infinitului; alternativa istoriei recente – cel puţin in U.C.B. - a fost a aşeza orice exprimare a libertăţii la masa tăcerii (fără nicio legătură cu Brâncuşi de data aceasta). Si toţi am tăcut, pana acum, când pare a fi  deja prea târziu pentru a vorbi de un viitor in ceea ce priveşte aceasta instituţie ce putea fi strategică pentru Gorj.

Sunt multe scuze/erori ce le putem găsi: faptul ca mereu a fost aservita politic (poate aşa a fost intenţionată), ca angajaţii ei au acceptat ca mai importante decât ei au fost clădirile  (a căror achiziţionare excesiva mie nu-mi aminteşte decât de celalalt “titan”- rector ce a uitat sa-si numere vieţile/ mandatele la Babeş Bolyai), sau ca au considerat ca, in maniera stalinistă, orice instituţie publica exista doar printr-un tătuc ce se manifesta prin sugrumarea a priori a esenţei înseşi a unei universităţi: gândirea libera.

Pentru acestea, toţi suntem responsabili, inclusiv eu care am demisionat cu laşitate, transmiţând conducerii U.C.B. ca nu accept să-mi fie limitate libertăţile şi gândirea, întocmai ca în cel mai deşănţat sistem totalitar (ce altceva este o universitate in care conducerea creează un corp de control, pentru a  persecuta profesorii ce îndrăznesc să rămână verticali, sau impune teme de cercetare care nu au nimic in comun cu profesorii si formarea lor academica, ci, mai degrabă, cu interesele de campanie electorala ale rectorului, care de-a lungul timpului s-a irosit in lupte … simpatice cu Morega, Tăriceanu, prorectori slugarnici, decane, iar acum cu preparatorii de 25 de ani…). Cu toate acestea îmi recunosc adâncă vina de a nu fi avut răbdarea inteligenta sa vânez oportunitatea de a da peste bord cu nişte profitori ce au o singura scuză: că sunt o familie!

Regretele sunt tardive: in momentul de fata, in condiţiile singurei legi a educaţiei, ce a permis o reforma reală a mediului universitar in ultimii 20 de ani, ne aflăm în situaţia de a recunoaşte că managementul academic dezastruos din ultimii 5 ani a adus U.C.B. in faza in care, daca nu se ia o măsură drastică imediat, instituţia riscă să dispară sau, si mai patetic, să fie comercializată de o conducere ultra-narcisistă si dezechilibrata. Finalitatea, de mult anticipată, aminteşte metafora camusiană a neputinţei, ce a ivit geniala imagine a ciumei care – si  trimite, ineluctabil,  şobolanii in cetate; aceştia se afla încă in U.C.B. si sunt gata sa sară pe o alta corabie – intru perpetuarea virusului - pentru a se salva după ce v-au infestat …(desigur – a câta oara? – sacrificându-şi colegii si studenţii). De aceea, depinde numai de Dvs, cei care aveţi drept de vot in Senatul U.C.B., sa va opuneţi strategiei clanului familial ce va umileşte de ani de zile; nu trebuie sa va temeţi… nu uitaţi ca aceasta lege este îndreptată întocmai împotriva celor care, tată- fiu- nepot (ce trinitate!), aservesc capacităţile academice ale unei universităţi scopului lor feudal. Nu lăsaţi ca, in curând, viitoarele personaje ale trecutului sa va umilească din nou si sa va ia dreptul, cinstit câştigat, de a fi universitari! Este prima data, de 5 ani încoace, când puteţi spune “nu” pentru a va salva…

Scriu aceste rânduri la indemnul responsabil al unor adevăraţi universitari (iar U.C.B. are si astfel de excelenţi profesionişti - care nu au ajuns profesori datorita lui “tati” sau lui “unchiu’ ) -  mulţi dintre ei, însă, eliminaţi din orice foruri decizionale, datorita interesului de  a produce unanimităţi anti-democratice pentru conducerea imatura a Universităţii. Aceştia, ca şi mine, înţeleg rolul esenţial pentru comunitate a unei instituţii de învăţământ superior - si da…, o astfel de instituţie poate fi strategica pentru Gorj, deşi până acum a fost folosită doar în interesul venal al unor oligarhii retrograde care au arătat eleganţa si delicateţea unui beţiv eşuat, întâmplător, intr-un magazin de porţelanuri...

Istoria a adus U.C.B. in al doisprezecelea ceas al existentei sale – in ultimele săptămâni, clanul familial ce o conduce poartă negocieri pe multiple planuri pentru a-şi perpetua privilegiile; veţi auzi uzualul discurs post-comunist: fără noi, familia, Universitatea se va scufunda, veţi rămâne fără slujbe, noi încercam sa negociem pentru voi, angajaţii (faţă de care arătam mereu un respect desăvârşit atunci când, de exemplu,  pretindem ca nu avem bani pentru a va plăti cursurile în plata cu ora integral) s.a.m.d.  Când, in fapt, familia, comme toujours, nu negociază decât pentru ea; nu as da decât un simplu exemplu: altruismul se manifesta intr-o asemenea maniera in U.C.B. de ani buni, încât aceleaşi persoane fac jocurile pentru a avea salarii occidentale – precum rectorul invidiat de toţi colegii ca este director la TOATE proiectele POSDRU ale instituţiei (iată ca se repeta povestea celor 17 norme dinaintea reformei cincinale luminate), chiar si cele din alte domenii academice decât cele in care este pregătit (sau cel puţin eu, in limitarea mea, nu vad legătura dintre filosofie si încălzirea cazanelor), in timp ce tinerii, profesorii valoroşi, angajaţii ce performează in rectorat sunt plătiţi in bătaie de joc, cu un cinism nevrotic ce nu are nimic in comun cu generozitatea si seninătatea liberală specifice unor intelectuali.

Pentru ca Senatul sa fie conştient de consecinţele pe care le vor avea voturile membrilor săi, atunci când familia îşi va negocia poziţii la, probabil, Universitatea din Craiova, prin sacrificarea U.C.B., nu vă rog decât să vă amintiţi de alte decizii absolut “responsabile” impuse de actuala conducere: anularea bursei de performanţă a Senatului (doar pentru că nu a câştigat studentul dorit de tatăl trinităţii şi invit presa să verifice detaliile acestui caz), mutarea unor specializări şi a unor profesori dintr-o facultate în alta (împotriva firii şi cu repercusiuni de performanţă dubitabile, doar din dorinţă de a servi nişte lecţii nevrotice unor oameni care au avut nesăbuirea să emită păreri diferite decât cele ale unanimităţii tatălui), discuţiile pentru a  crea o noua facultate de sociologie, in condiţiile in care nu exista niciun angajat cu licenţă în acest domeniu, iar exemplele pot continua la infinit. Majoritatea sunt absolute hilare…

Oameni buni, săptămâna aceasta veţi fi chemaţi să votaţi preluarea U.C.B. de către, poate, in caz ca este chiar nesăbuită, Universitatea din Craiova; rezultatul  va fi o probabila dispariţie a cel puţin trei facultăţi, dintre care doua de mare tradiţie – Ştiinţele economice si Dreptul. Veţi gira o asemenea decizie care merge la pachet cu crearea iraţională a unei facultăţi fără şanse, cum este cea de Sociologie?? Veţi accepta ca 20 de ani au trecut degeaba in existenta acestei instituţii ce-si ratează, astfel, scopul? Veţi accepta sa fiţi şomeri, imediat după ce U.C.B. va fi “vândută” in interes personal? Au şi sinuciderile măreţia lor, dar, totuşi, din câte-mi amintesc eu, sinucigaşilor nu li se deschid porţile raiului şi nici laşilor, dar desigur acestea nu sunt decât metafore livreşti… Totuşi, vreau sa cred ca Senatul U.C.B. va avea maturitatea de a alege soluţia ce nu va sfârşi istoria acestei instituţii într-o comică trinitate familială.

Cerasel CUTEANU