Ce ţi-e şi cu marii bogătaşi. Nişte oameni de toată isprava, care ne invită mereu să-i luăm drept modele. Nu din zgârcenie stă patronul de la Ikea în aceeaşi garsonieră şi cu aceeaşi maşină din anii '80. Nuuu! Ei vor să ne ţină pilde. Să ne arate că se poate trăi şi din puţin, chiar dacă ai mult. Sau mai mult, că nu poţi face mult consumând mult. Invitaţia la cumpătare e pretextul zgârciţilor, ar spune răutăcioşii. Dar nu, oamenii nu pot fi în halul ăsta de zgârciţi.

Îl mai ţineţi minte pe preşedintele Băncii Mondiale, nu? A trebuit, săracul, să se descalţe la intrarea într-o moschee din Istanbul. Şi, ce să vezi, îi ieşeau cartofii, degetele alea mari adicătelea, prin găurile de la ambele şosete. S-a glumit mult pe vremea aia. Au zis unii de prin redacţie că omul voia să demonstreze că nu ţine banii la ciorap. Alţii că a venit cu ajutoare pentru ţările subdezvoltate: nişte cartofi.

Ca să confirme respectul de sine al oamenilor care ne împrumută pe noi cu miliarde, reprezentantul FMI în România, domnul Jeffrey Franks, a venit la întâlnirea cu Băsescu cu o mare gaură în talpa pantofului drept. Chibiţii au început iarăşi să comenteze. Ba că a astupat cu bucăţica aia de cauciuc gaura din fundurile pantalonilor românilor, ba că a vrut să ne demonstreze că nu vrea să pună talpă investiţiilor în România. Nu, dom'le, nu aia e cauza. E chitros, vă zic eu. Se simţea bine în pantofii ăia din 2001 şi nu s-ar mai fi despărţit de ei nici mort. Sau, mă rog, nici morţi. Dar lasă, bine că l-au prins ziariştii din România cu pantofii rupţi, poate-poate se supără şi ni-i dă nouă, în loc de împrumuturile alea mari.