Marcel Romanescu, subprefectul judeţului Gorj, îşi va petrece Sărbătorile Pascale în mijlocul familiei. Acesta spune că va ţine post toată săptămâna şi că va respecta tradiţiile de Paşti. Obiceiurile din satul Rugi reprezintă pentru el un bun prilej pentru a-şi aduce aminte de trăsnăile făcute împreună cu fratele său, la vremea copilăriei.

Subprefectul Marcel Romanescu îşi va petrece minivacanţa de Paşti în satul natal, împreună cu familia sa. Potrivit tradiţiei, acesta posteşte în Săptămâna Patimilor şi se grijeşte în Vinerea Mare. În Noaptea de Înviere va lua lumină chiar de la biserica satului Rugi. “Toată săptămâna voi ţine post şi voi merge la biserică împreună cu soţia şi fiicele mele pentru a ne griji. Începând de vineri şi până luni seara vom fi alături de părinţii, Sărbătorile Pascale petrecându-le în satul Rugi. În Noaptea de Înviere nu voi merge la nici o mănăstire şi voi lua lumină de la biserica din satul natal. Prima masă o vom servi chiar imediat după Înviere. De regulă, fratele meu ne aduce Paşti de la vreo mănăstire, iar apoi în aceea noapte ne aşezăm toţi la masă. Mâncarea este mult mai gustoasă după o săptămână de post”, a declarat Marcel Romanescu. Chiar dacă munca de birou îi ocupă foarte mult timp, subprefectul va găsi răgazul să meargă la cumpărături împreună cu familia. “În această săptămână voi avea grijă să-mi fac timp pentru a merge la cumpărături împreună cu soţia şi fetiţele. Cele mici ştiu că vine iepuraşul înainte de Paşti şi trebuie să respectăm tradiţia”, a mai precizat Marcel Romanescu.

Concurs de ciocnit ouă

La vârsta copilăriei sale, Marcel Romanescu făcea foarte multe trăsnăi împreună cu fratele său, George. Tocmai de aceea este mai indulgent şi cu fetiţele sale, Roberta, în vârstă de 3 ani şi jumătate, şi Alexandra, în vârstă de 10 ani. “Când eram copii, de Paşti, ne întreceam care sparge mai multe ouă. Îmi amintesc că bunica vopsea ouăle de seara, iar în dimineaţa Paştelui toţi membrii familiei îşi alegeau câte un ou şi ciocneam. În Noaptea de Înviere, eu şi fratele meu ne strecuram în cămara unde ţinea bunica ouăle, ne alegeam câte unul şi apoi le ciocneam pe toate câte puţin pentru a nu se vedea. Nimeni nu ştia cum noi reuşeam să le spargem pe toate. Câteodată bunicul chiar se enerva pentru că era convins că ştia să le aleagă bine”, şi-a amintit Marcel Romanescu.