Eu nu cred în poveştile care încearcă să ne calmeze nervii şi prin care ni se dă speranţa că am scăpat de criză, că avem creştere zero şi ceva, că o vom duce mai binişor decât acum, că una că alta. Nu cred pentru simplu motiv că mă uit la familia mea şi constat că de la începutul crizei, adică de când, vorba lui Băsescu, s-a dat startul la ea, acoperim găurile din micile economii făcute cu ani în urmă. Nu cred pentru faptul că mă uit şi eu în jur şi văd că alte ţări n-o duc mai bine şi că n-au nici o şansă să scape aşa uşor de vremurile de restrişte. Mai văd şi proorocii care nu anunţă nicidecum ieşirea din criză, ci o altă criză care dacă nu va fi alimentară, măcar tot una ca asta, dar ceva mai dureroasă că s-a dus şi bruma de economii. Aşa că mi-am făcut planul ca în următorii 8-10 ani să fiu pregătit măcar să supravieţuiesc bâlbâielilor, minciunilor, incompetenţelor, mârlăniilor şi acceselor de sinceritate târzii şi inutile cum au fost până acum. Un lucru este clar: n-o să ne fie mai bine pentru că nu se poate.  În lumea asta nu suntem de capul nostru, mai ales acum când ne-am băgat în finanţele internaţionale până la gât. Nici dacă guvernul acesta sau altul va face ce i-a „sugerat” principalul creditor al ţării, FMI, să vândă ce mai este de vândut, nu se va rezolva problema noastră, a tuturor. Mizilicul ce va ajunge în vistierie nu va putea acoperi găurile date de-a lungul anilor. Nici dacă chinezii vor investi trilioanele de dolari în economia românească nu se va rezolva mare lucru pentru că mereu şi mereu vom avea de acoperit găuri. Găuri pe care nici un guvern nu vrea să şi le asume şi toate dau pe precedentele de parcă precedentele ar fi de altă naţionalitate şi din altă ţară decât a noastră. Cei care au băgat mâna până la fundul sacului sunt actualii politicieni pe care-i vedem în fiecare zi scuipând către ceilalţi şi descoperindu-şi obrazul curat ca lacrima şi ofilit ca cel de ascet. Nu pot să cred că politicienii care scuipă foc pe nări acum trăiesc cu capul în nisip ca struţul şi n-au nici un fel de informaţii despre ce este şi ce se întâmplă în lumea largă. Faptul că se ascund în continuare unii pe alţii, vezi exemplul banilor din privatizarea BCR şi a altor obiective despre care nu se mai ştie nimic. Faptul că nu se mai spune nimic despre privatizările  făcute sub egida FPS-ului, când s-au dat marile tunuri economiei ajunse pe butuci mă face să cred că nu apuc eu ziua când un partid va cere votul pentru a ajunge la guvernare măcar cu un singur scop şi anume acela de a ne spune adevărul! Oricât de dureros este adevărul uneori este de preferat unei minciuni călduţe, care ne-a adus în halul în care suntem acum ca naţiune şi ca popor. Eu nu spun că sper să apuc ziua în care politicienii să nu mai fure, să nu mai traficheze influenţă, să nu mai mintă să nu-şi mai dorească puterea doar pentru ei! Dar pot să sper că într-o zi vor ajunge să facă din toate astea cât mai puţin. Din nefericire nu văd acest lucru mai devreme de două generaţii de acum înainte.