În urmă cu 6 ani Samir Sprânceană din Craiova era un prosper om de afaceri care printre sticlele de alcool pe care le-a fabricat fără nici un control fiscal a reuşit să construiască şi cu bani de la stat o celebră fabrică de confecţii „Kira” .La acea vreme Sprânceană, soţ al unei celebre judecătoare din Craiova, era cotat ca fiind omul care respiră în preajma lui Adrian Năstase prin intermediul fostului ofiţer de securitate ajuns consilierul lui Năstase, Ristea Priboi. Pentru că nici alcoolul şi nici confecţiile nu i-au adus atâţia bani câţi şi-ar fi dorit, Sprânceană a apelat la celebra metodă de a biciui finanţele statului prin metoda rambursărilor ilegale de TVA. Şi-a luat alături de Genică Boerică, un aprozarist toboşar, interfaţă a afacerilor mafiote pesediste din acea perioadă, zeci de miliarde lei. Au fost arestaţi, ţinuţi un pic la răcoare şi eliberaţi pe diferite motive. S-au dat la fund şi s-au apucat de alte afaceri mai puţin vizibile sau au stat la odihnă pe grămezile de bani care indiferent de câte împărţiri s-au făcut tot le-a rămas şi lor ceva, ceva. De atunci nu s-a prea auzit de ei, statul încasând gaura de miliarde fără să cârtească deşi la acea vreme aproape 40 de salariaţi ai Direcţiei financiare de la Dolj au fost anchetaţi, ulterior continuând să-şi vadă de treburi ca angajaţi ai aceleiaşi instituţii menite să ne stoarcă buzunarele pentru impozite. De curând am citi o ştire care spunea că: „Samir Sprânceană a fost arestat în timp ce voia să părăsească ţara, iar asupra lui s-au găsit mai multe carduri” care-va-să-zică Samir a sărăcit atât de mult încât s-a apucat, ca puştii, de furturi cu cardul. Practic pentru cele câteva zeci de miliarde de euro pe care i-a furat de la stat prin rambursări ilegale de TVA n-a fost condamnat, dar se încearcă ceva pentru faptul că a furat din bancomate.

Povestea lui Sprânceană seamănă cu cea a lui Capone. Nici el n-a fost condamnat pentru crimele făcute, dar a fost condamnat că nu şi-a plătit câteva sute de dolari la fisc. Reamintesc doar câteva elemente din viaţa lui Capone că prea seamănă cu ceea ce se întâmplă şi s-a întâmplat în România. În 1919 Congresul American a votat legea prohibiţiei. Prin ea se interzicea cetăţenilor fabricarea, vinderea, transportul şi furnizarea de băuturi alcoolice cu un conţinut mai mare de 0,5% alcool. Cum era de aşteptat interzicerea băuturilor alcoolice a avut drept consecinţă creşterea consumului şi deschiderea a mii şi mii de baruri clandestine. Au înflorit fabricile clandestine şi bandele de gansteri care au început să câştige enorm. Cea mai cunoscută figură gansterească a Americii - Al Capone - îşi datorează ascensiunea tocmai prohibiţiei care a apăsat timp de 14 ani asupra Americii. Pentru că în Chicago fusese ales un primar care-i strica afacerile lui Capone, acesta s-a mutat într-un orăşel mai mic de unde-şi dirija afacerile în oraşul mare. La următoarele alegeri Capone şi-a instalat propriul primar care nu-i ieşea din vorbă. Capone n-a împărţit nici găleţi, nici făină, nici ulei. Le-a arătat electorilor doar pistolul, că atunci era voie. Când primarul său a încercat să se dea cocoş şi să declare că luptă împotriva corupţiei, Capone în persoană l-a umilit târându-l pe scările primăriei ca să-i intre bine în cap cine este şeful. Au urmat crime, haos şi teroare. Intr-o vreme în care mare parte dintre funcţionarii publici şi forţele poliţieneşti din Chicago erau corupte, permiţând gangsterilor să-şi desfasoare nestingheriţi activităţile lor ilegale, Eliot Ness, agent al Biroului Prohibitiei, a fost însărcinat să ajute oraşul Chicago să scape de Al Capone şi de activităţile sale care încălcau legea. Eliot Ness a devenit conducătorul unui grup de 11 agenţi, supranumiti The Untouchables, curajoşi şi incoruptibili, cărora li s-a datorat, în mare măsură, distrugerea lui Al Capone şi a regatului său. Ness a slăbit, încet, dar sigur, puterea lui Capone. În 1931, gangsterul a fost trimis în judecată. Culmea ironiei: deşi Al Capone a fost regele mafiot al comerţului clandestin cu băutură, el n-a fost niciodată condamnat pentru încălcarea legii prohibiţiei. Iniţial, el a fost acuzat de evaziune fiscală şi încălcarea legii prohibiţiei, dar aceasta din urmă acuzaţie a fost ulterior retrasă, iar motivul pentru care Capone a intrat la inchisoare a fost evaziunea fiscală. Problema noastră este unde găsim şi noi un Eliot Ness?!