Am mai recunoscut că eram plină de prejudecăți înainte de a avea un copil. Una din ele se refera la vacanțe. Îmi imaginam că o să o las acasă cu maică-mea și eu o să plec liniștită, ca și până acum, în vacanță.

Ei bine, în primii doi ani nu m-am dezlipit de fie-mea, am fost cu ea în fiecare seară (și pentru că mare parte din timpul ăsta am alăptat). Dacă mergeam la o nuntă, botez, paranghelie, fugeam acasă când era ora ei de masă. Deci nici vorbă de vacanțe în doi.

Au existat însă vacanțe, doar că nu așa cum îmi imaginam eu. Au fost în trei. Adică cu ea. De fapt nici măcar nu au fost în trei, că întotdeauna am fost mai mulți. Abia pe la doi ani ne-am permis să o lăsăm cu altcineva peste noapte.

Sincer, nu mi s-a părut foarte diferit de înainte. La mare oricum stăteam doar cu burta în sus așa că tot cam asta am făcut și acum. Am redus durata însă, pentru că nu-mi prea mișcam fundul de pe plajă înainte, chiar dacă stăteam doar sub umbrelă. Cel mai ușor a fost în anul în care au fost vreo 7 pitici cu noi și practic au avut grijă să se distreze unul pe altul, noi doar i-am supravegheat.

Diferit e că acum plec cu casa după mine (în general când vine vorba de mine sunt foarte eficientă la capitolul bagaj, maxim o chestie din aia de mână pentru o săptămână). Cu fie-mea însă am luat și castroane, și cuțite, și lampă. Și medicamente cu tona (de țânțari, de alergii, de febră, de răceală, musai cremă de plajă ș.a.m.d.). E un arsenal complet. Să nu mai vorbesc de haine. Dacă pentru mine pot arunca două rochii și două tricouri pentru ea este musai să iau și haine groase, și subțiri, și de ploaie, și enșpe feluri de încălțăminte adecvată. Plus pălării. Plus scutece. Aveți idee câtă idee ocupă scutecele unui copil pentru o săptămână? Mult!

Înainte de fiecare plecare am avut emoții. În primul an că o să fie greu cu dormitul ei (așa a fost), în al doilea că n-o să mănânce mai nimic (și așa a fost și atunci). Anul ăsta e primul în care mergem cu avionul și o să fie prima oară în viața ei când o trezesc la 5. În general, nu îmi place să o trezesc eu din somn (eventual pentru o programare la doctor), dar doar atât. Așa că am emoții și acum, sper să fie ok, să nu se plictisească foarte tare, să nu devină supraobosită și nervoasă că o trezesc așa devreme, să poată dormi unde mergem, să îi placă mâncarea pe care o vom găsi acolo șamd.

Ideea e că în ciuda faptului că mi s-au confirmat grijile, vacanța tot a fost drăguță.

sleepy00.wordpress.com