Ciudat la prima gură, respingător la a doua. Licoros, dulce şi înţepător în acelaşi timp, vinul de Porto nu e pentru bărbaţi. Femeile se îndrăgostesc de el iremediabil, iar iubiţii lor le privesc cu îngăduinţă. În fond, tot ele, femeile, stau şi la baza deciziei de a se produce la scară largă un sortiment de bere dulceagă, cu lămâie.

Cu fotbalul de Porto e însă cu totul altceva. Avântat, combinativ, altruist şi purtat într-o viteză uluitoare, jocul echipei care a câştigat alaltăieri cupa UEFA îţi aminteşte ce însemna frumuseţea acestui sport demult, pe vremea când nu era la mare modă adormirea adversarului în ritmuri cuminţi de tiki-taka. FC Porto a bătut Braga mai clar decât o arată nemeritatul 1-0 şi se pregăteşte să înfrunte, în supercupa Europei din august, reprezentanta celeilalte versiuni de fotbal, FC Barcelona. Fotbalul pe verticală versus cel pe orizontală. Villas Boas are şansa să-ţi răzbune fratele vitreg ”cel rău”, pe Jose Mourinho. Au fost crescuţi amândoi de acelaşi tată vitreg: Bobby Robson.

Cum s-a ajuns aici? E o poveste întreagă. În 1993, când Robson antrena pe Porto, Villas Boas avea doar 16 ani şi era vecin cu antrenorul englez. La un moment dat, dă nas în nas cu el în faţa scării. Puştiul simte nevoia să-i vorbească. Să-i spună că ar trebui să mizeze mai mult în atac pe preferatul lui, Domingos. Dar vorbele i se opresc în gât. Reuşeşte doar să-l salute pe Sir. Acasă însă scrie patru pagini doldora de informaţii şi statistici care-i argumentează opţiunea şi i le trimite lui Robson. În scurt timp, legendarul englez îl contactează pe adolescent şi-i oferă un job la echipă. În doi ani, când de-abia sărbătorise majoratul, Villas Boas avea în mână certificatul de antrenor. A învăţat fotbal alături de Jose Mourinho, dar el l-a învăţat pe cel corect. În doar câteva luni, la doar 34 de ani, Villas Boas va avea şansa să învingă Barcelona şi să facă un prim pas în a-şi depăşi geamănul la celebritate.