În 1859 a avut loc primirea entuziastă a domnitorului Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei Alexandru Ioan Cuza la Bucureşti, după dubla sa alegere ca domn, unde rosteşte Proclamaţia către ţară.

În 1880  Franța, Germania și Marea Britanie recunosc independența de stat a României.

În 1907 Inceputul Răscoalei Ţărănesti din 1907.

Răscoala din 1907

Răscoala țărănească din 1907 a început în Flămânzi, judetul Botoșani și s-a răspândit, în perioada următoare, în toată țara. 

La începutul secolului al XX-lea, țărănimea constituia majoritatea, peste 80% din populație, in mare masura acestia trăind din arenda pământului de la marii boieri, o foarte mica parte având pământ în proprietate. Principala cauză a fost nemulțumirea țăranilor legată de inechitatea deținerii pământurilor, aflat în mâinile a doar câtorva mari proprietari.

Răscoala a fost înfrântă de guvern, reprimarea ei de către armată soldându-se cu uciderea unei părți din populația rurală a țării. Principala cauză a fost nemulțumirea țăranilor legată de inechitatea deținerii pământurilor, aflat în mâinile a doar câtorva mari proprietari.

In urma răscoalei au fost luate măsuri pentru ameliorarea situației țărănimii: o lege nouă privind contractele agricole, înființarea unei bănci pentru creditul rural și a Casei Rurale sau abolirea trusturilor de arendași.

Numărul țăranilor uciși în timpul răscoalei de la 1907 este însă dificil de precizat cu exactitate, chiar dacă ziarele vremii scriau ca a fost vorba de „mai multe mii de țărani uciși”, niciodată nu a fost publicat un bilanț oficial a celor care şi-au pierdut viața în această răscoală.