“Adevărul nu se confundă întotdeauna cu dreptatea”, zicea un scriitor, culmea, american. Mărturisesc că habar n-am în ce context. Mă îndoiesc că avea de-a face cu sistemul juridic autohton. Sistemul american funcţionează pe un principiu simplu: dacă nu eşti absolut sigur că cineva a comis o crimă, nu-l condamni. Oricât de convins ai fi, personal, că el a făcut-o. Asta este dreptatea. Adevărul este foarte probabil să nu-l afle nimeni, niciodată. Iar americanii sunt obişnuiţi să-şi termine procesele, măcar la un moment dat.

O altă ciudăţenie a sistemului american este faptul că nişte juraţi (oameni normali, aleşi de societate) dau verdictul. Asta e, americanii pun preţ prea mare pe democrație. În societăţile cu uşor retard, democraţia poate fi foarte periculoasă. În fine, revenind... Judecătorul e doar arbitru pe-acolo. Nu ştie nici el exact ce rol are, bănuiesc. Un fel de Dan Diaconescu în cazul Elodia. Stă şi dă cuvântul. Moderator.

Ah, apropo de cazul Elodia. Un proces televizat integral face furori în State. O mamă a fost acuzată că şi-a ucis fiica. Scheletul fiicei a fost găsit în curtea bunicilor ei (părinţii femeii), cu bandă adezivă la gură. Mama nu-i anunţase dispariţia la momentul când au fost găsite rămăşiţele, deşi trecuseră 8 luni de când nimeni nu o mai văzuse. Nici un semn de violenţă pe oase, deci imposibil de demonstrat că a fost crimă. Toate indiciile duceau către mamă. Chiar şi purtarea ei o denunţa. Degeaba, însă, Pe lângă faptul că nu se putea demonstra crima, acuzarea nu a reuşit să găsească nici motivul. Au încercat, timid: ”Şi-a omorât fetiţa pentru că se săturase de ea şi voia să-şi trăiască viaţa”. Slăbuţ. Psihologi cu ani şi sute de cazuri de experienţă au spus că nici cele mai sociopate mame nu se gândesc măcar la soluţia asta.

Juraţii au declarat-o pe mamă nevinovată şi presa a înnebunit. Acum toată America se întreabă dacă nu cumva sistemul lor cu juraţi e greşit şi dacă nu ar trebui, cine ştie, ca nişte oameni să indice care este adevărul şi să conteze mai puţin dreptatea celor mulţi. Dar, dacă ne gândim mai bine, dreptatea celor mulţi ne-a dat nouă, românilor, atâţia preşedinţi haioşi până acum...