Rezultatele la examenul de bacalaureat din acest an mi-au reactivat frica, sentiment pe care credeam că-l uitasem în perioada pe care am încheiat-o în decembrie 1999. O frică profundă şi nedefinită pe care dacă te-ar fi pus cineva s-o defineşti n-ai fi putut s-o faci pentru simplul motiv că era un sentiment care se contopea cu viaţa de zi cu zi. O să spună mulţi că şi ce dacă procentul de promovabilitate este aşa de mic- Ce dacă s-a demonstrat că marea majoritate a absolvenţilor cursurilor liceale s-au dovedit incapabili să treacă primul lor examen scris din viaţă- Mi-e nu îmi este frică pur şi simplu de examenul care s-a dus ci de faptul că într-un fel sau altul aceşti tineri care n-au reuşit nici măcar să se apropie de nota de trecere vor fi cei care-mi vor asigura mie şi altor milioane de oameni pensia. Adică, aşa ar trebui să fie. Numai că mulţi dintre ei, incapabili să facă faţă unor minime cerinţe la un angajator, vor pleca presupun la cules de căpşuni sau de portocale sau de măsline în ţările calde pentru că aici la noi ar fi sub demnitatea lor să dea cu sapa pe câmpurile nemuncite ale ţării ăsteia. Nu ştiu dacă ceea ce a făcut ministru Funeriu este reformă dar ceva s-a întâmplat. S-a întâmplat să se demonstreze că noi românii suntem obişnuiţi de mici să furăm. Aşa s-a întâmplat cu acest examen de bacalaureat care a fost furat ani de zile sub nasul tuturor miniştrilor postdecembrişti, care ori nu au vrut să afle adevărul, ori îl ştiau şi-l ascundeau. Şi într-un caz şi în altul aceştia au încurajat cohortele de absolvenţi cu diplomă de bacalaureat care treceau ţanţoşi prin fabricile de diplome universitare reuşind în acelaşi mod ca şi la bac să promoveze. Aşa ne-am trezit cu sute de mii de absolvenţi cu studii superioare de genul Spiru Haret sau cu nefericiţii care au studiat la distanţă şi care au rămas şi după absolvire la mare distanţă de cunoştinţele pe care trebuiau să le acumuleze. Aşa se face că persoane trecute de 40 de ani s-au trezit cu diploma de absolvent de Spiru care-i asigură stabilitatea pe postul pe care l-a obţinut şi pe care-l ocupă chiar dacă cunoştinţele sale aprofundate în astfel de universităţi sunt mult sub genunchiul broaştei. Bazaconiile spuse pe post de motivaţie, iluzoria emoţie la vederea camerelor de supraveghere este praf în ochii cui nu pricepe că vremea imposturii ar trebui să treacă. Avem prea mulţi analfabeţi posesori de diplome sforăitoare care schilodesc limba română şi ţin în anchiloză societatea în care trăim. Reforma nu se poate face de oameni care şi-au cumpărat diplomele fără să facă şi studiile aferente. O parte din cei amintiţi îi găsiţi în structurile statului şi ale partidului ocupând funcţii şi posturi pe care ar trebui să le ocupe cetăţenii acestei ţări care şi-au tocit coatele pe bănci. Când se va întâmpla acest lucru- Nu ştiu pentru că o analiză superficială a fenomenului ar arăta că acest gen de posesori de studii superioare sunt în mare măsură angajaţii statului. Absolvenţii de studii serioase sunt aproape în totalitate angajaţii în sistemul privat. Oare de ce?