Un atac militar al Israelului împotriva Iranului ar putea provoca izbucnirea unui război nuclear şi un dezastru global, a avertizat, luni, preşedintele rus Dmitri Medvedev. Declaraţiile lui Medvedev vin la scurt timp după ce Statele Unite şi Israel au refuzat să excludă posibilitatea unei acţiuni militare împotriva Iranului, în cazul în care măsurile diplomatice vor eşua în dosarul programului nuclear al Teheranului. Liderul de la Kremlin a avertizat într-un interviu că un atac împotriva Iranului ar fi cel mai rău scenariu posibil în condiţiile în care toate statele sunt atât de aproape încât nimeni nu ar scăpa neafectat. Medvedev a introdus în discuţie posibilitatea ca în cadrul unui eventual atac să fie folosite armele nucleare ceea ce ar echivala cu o catastrofă. Declaraţiile preşedintelui rus, mai mult decât îngrijorătoare, survin pe fondul refuzului SUA şi Israelului de a promite că nu vor ataca Iranul în condiţiile în care demersurile diplomatice pentru încetarea programelor nucleare iraniene camuflate sub intenţia de construire de centrale atomoelectrice vor eşua. Bănuiala ce planează din 2002 asupra Iranului legată de programe militare bazate pe îmbogăţirea uraniului este aproape o certitudine pentru Israel care, se pare, este hotărâtă să lanseze atacuri aeriene susţinute cum este de aşteptat de SUA. Până la urmă şi ruşii şi americanii sunt interesaţi de petrolul iranian care situează ţara pe locul patru în lume. Şi unii şi alţii s-au întrecut în a vinde arme în zonă ani de-a rândul, iar acum s-au trezit că nu sunt singurii care deţin moartea prin fisiune. Este atât de aproape Iranul de România, dacă avem în vedere că este vecin cu Turcia, încât cearta puternicilor pe armele nucleare ale Iranului ar trebui să ne facă să tremurăm serios! Dar până la urmă cine este Iranul şi ce vrea el- Până în anul 1935 a fost cunoscut sub numele de Persia şi este situat în coasta de NE a Golfului Persic şi coasta sudică a Mării Caspice, taman de unde vrem noi să aducem petrol prin noua conductă. În a doua jumătate a secolului XIX, Marea Britanie şi Rusia au împărţit Persia în două zone de influenţă consfinţite printr-un tratat în anul 1907. După al doilea război mondial Iranul a devenit al patrulea producător de ţiţei din lume de care au profitat tot marile puteri. În 1979 şahul Reza Pahlavi Aryamehr, fidel SUA, a fost nevoit să părăsească ţara din cauza revoltelor laice şi religioase. A fost înlocuit cu ayatollahul Khomeiny care în 1979 a proclamat Iranul drept republică islamică. În 1980 răposatul Sadam Husein, preşedintele Irakului, a pornit un război care avea ca scop oficial mutarea graniţei dintre cele două state graniţă ce se afla în mijlocul unui râu. În realitate Husein dorea să cucerească o provincie iraniană bogată în petrol. Atacul nu i-a reuşit, deşi războiul a durat până în 1988 când s-a terminat printr-o rezoluţie ONU. Acest război s-a terminat numai atunci când iranienii şi irakienii încleştaţi într-un război devastator în care au murit un milion de iranieni au început să-şi scufunde reciproc vapoarele cu ţiţei aflate în Golful Persic. Stricarea definitivă a relaţiilor SUA cu Iranul s-a produs în 1979 prin criza ostaticilor de la Teheran când iranienii au luat aproape 50 de americani ai ambasadei ostatici şi i-au ţinut mai bine de un an. Ruşinea pe care au îndurat-o atunci americanii nu cred că se uită uşor! După moartea lui Khomeiny, succesorii acestuia au continuat distanţarea faţă de SUA şi statele occidentale afundându-se tot mai mult în fanatismul islamic. Mai-marii lumii au acum în braţe ceea ce şi-au construit cu migală ani de zile: o bombă atomică  şi mai mulţi nebuni gata să apese pe butonul declanşator. Dar ce vină avem noi?