Dacă tot a semnat adeziunea la UNPR, deputatul Morega vrea să şi simtă că este la putere. Zice că i se cuvine, partidului, o cotă parte din şefia judeţului, proporţională cu cât reprezintă el între parlamentarii puterii de la Gorj. Să recapitulăm, avem un senator şi un deputat PDL, un deputat independent afiliat la grupul PDL şi un deputat UNPR, adică Morega. Acum nu ştiu dacă puterea trebuie să se împartă la patru sau nu, probabil asta vor stabili comisiile de negociere din cele două partide.

Important este principiul, acela de a avea management politic la companiile şi instituţiile de stat. Sigur, sunt mulţi susţinători ai ideii că un partid ajuns la putere trebuie să îşi asume politic conducerea ţării, cu instituţiile ei cu tot. Alţii cred că funcţionarii publici şi directorii companiilor de stat trebuie să fie independenţi. Ambele principii pot fi corecte, dacă se aplică aşa cum trebuie. Dar la noi, de câteva guvernări încoace, de când au fost obligaţi să fie independenţi, directorii de instituţii şi-au pitit carnetele de partid în buzunar şi le scot în campania electorală, când se suspendă din funcţia publică pentru a putea candida. Sau mai rău, îşi schimbă şi culoarea politică la fiecare schimbare de putere.

Decât să mimeze independenţa, politicienii ar trebui mai bine să abroge toate legile astea care îi fac incompatibili cu ciolanul şi măcar am aprecia sinceritatea demersului. Nu este normal ca Morega să vină să ceară public o parte din posturile de conducere din energie, iar în acelaşi timp Ministerul Economiei, Guvernul şi Preşedinţia să ceară depolitizarea companiilor de stat.

Managementul privat nu este o alternativă la managementul de stat, ci la cel politic. Şi culmea, tocmai de aia pare a fi agreat de minierii şi energeticienii de rând, care s-au săturat de şefii numiţi politic. Şi nici şefilor nu le este uşor. Trotea ştie probabil că noul tătic al PDL, Nicolae Daviţoiu, vrea să îşi pună fratele director la complexul Rovinari. Cred că şi Graure face o legătură între articolele de presă care dau ca sigură debarcarea lui de la Turceni şi faptul că l-a supărat pe Ruşeţ. Ca să nu mai vorbim faptul că liderul sindical care pune şi răpune directori, Marin Condescu, e supărat pe amândoi, că nu găsesc surse pentru finanţarea fotbalului. Asta ca să înţelegem de ce liderii de sindicat nu vor management privat.

Rămâne întrebarea dacă şi managementul privat va fi numit tot la influenţe politice şi sindicale, caz în care nu s-ar face decât un mare pas înapoi.