Acum aproape 12 ani, Băsescu îi punea o etichetă potrivită lui Gabriel Oprea. L-a numit „şeful mafiei personale a lui Adrian Năstase”. Ulterior, l-a reevaluat, a guvernat cu el când a fost cazul, l-a beştelit iar când i s-a părut că dă bine. Între timp, Oprea a făcut un partid – UNPR – un fel de cuib al traseiştilor şi acoperiţilor. UNPR a devenit al treilea partid al ţării, ca număr de parlamentari, prin traseism politic, nu prin votul oamenilor. Oprea era cel mai curtat politician, atât de Iohannis, cât şi de Ponta, atât de Gorghiu – Blaga, cât şi de Dragnea. S-a întâmplat însă acel accident nefericit, când a murit un poliţist din coloana oficială la care Oprea nu avea dreptul, apoi i-a picat guvernul, apoi s-a vorbit tot mai mult de plagiatele lui, de averea ascunsă pe tot felul de nume, de multe altele. Oprea a murit politic în câteva săptămâni şi odată cu el acel simulacru de partid.
Când UNPR era aproape destructurat, când negocierile cu PNL şi PSD nu au dat roade, s-a găsit Băsescu să le întindă o mână salvatoare. Nu cred că Băsescu are nevoie de traseiştii din parlament, dar aleşii locali ai UNPR, cei mai mulţi de calitate, vor aduce un plus de valoare Partidului Mişcarea Populară. UNPR dispare de fapt prin această fuziune. Vor fi însă salvaţi oamenii lui Oprea, „acoperiţii” din partid, care vor primi locurile eligibile la parlamentare, alături de oamenii lui Băsescu. Masa partidului va fi folosită de Băsescu, pentru că aşa ştie el să facă politică, în interesul lui şi al găştii.
Probabil că până la alegerile parlamentare vor mai fi reaşezări pe scena politică. PNL şi PSD sunt partidele care vor intra sigur în parlament, ALDE şi PMP au şanse bune, USR-ul lui Nicuşor Dan dacă reuşeşte să se extindă în toată ţara, probabil UDMR, şanse mici la PSRo, minorităţile şi cam atât. Alegerile din toamnă par deschise oricărui rezultat, din cauza numărului mare de nehotărâţi. Pentru PMP, fuziunea cu UNPR va fi o mişcare câştigătoare, care îi dă un plus de siguranţă pentru accederea în parlament.