Băsescu, victima certurilor securiste pe bani!

Scandalul participării lui Mircea Băsescu, fratele preşedintelui Băsescu, într-o firmă care ar fi trebuit să se ocupe de consultanţă şi comerţ cu arme nu s-a stins în cele trei zile cât se pariază că ţin minunile în România. Aşa cum scriam zilele trecute, cred că Mircea Băsescu s-a implicat în firma cu pricina din prostie şi multă credulitate pornită din faptul că, fratele preşedintelui fiind, nu i se poate întâmpla mai nimic rău. Uite că i s-a întâmplat şi nu numai lui, dar şi fratelui asupra căruia a căzut toată anatema adversarilor ce nu mai contenesc să-i ceară ori demisia, ori lămuriri pertinente. Pentru că preşedintele n-a făcut nici una, nici alta, am început să caut pe “net” informaţii despre cei doi oameni, Oiţă şi Geamănu, ce par că l-au băgat în găleată pe Traian Băsescu. Cum era de aşteptat, i-am găsit în imediata apropiere a serviciilor secrete şi combinaţi până în gât cu reprezentanţii acestora ieşiţi la pensie. Romeo Oiţă a lucrat în SPP aproape 14 ani de zile şi a fost printre altele aghiotant al preşedintelui Camerei Deputaţilor Dan Marţian şi al lui Nicolae Văcăroiu. Lumea-l dă apropiat a doi ofiţeri importanţi din jurul lui Hrebenciuc şi Vanghelie. Zvonul spune că deoarece faptele lui de vitejie în ale luării de şpăgi şi învârteli cu terenurile IAS-urilor au ajuns la urechile lui Văcăroiu, i s-a cerut demisia ca să nu fie dat afară. Dacă lucrurile au stat aşa, mare greşeală s-a făcut, pentru că acum omul spune că n-a fost dat afară, ci a plecat singur, oripilat de politica murdară care pătrunsese şi în servicii. Ca să vezi, şi unde mai pui că are şi dreptate!
Cu aşa un trecut nu i-a fost greu să facă Institutul Român de Apărare şi Academia Naţională de Informaţii. Asta după ce şi-a deschis ca orice fost ofiţer o firmă de securitate, Global Private Security Solution SRL. După ce-şi rotunjeşte studiile, prin nu se ştie ce învârteli ajunge reprezentant al grupului American Navigator Development LLC şi manager al diviziei industriei de software al aceleiaşi firme. Se întâlneşte cu Cristian Geamănu, un alt personaj care face balet în jurul serviciilor de informaţii şi care era director adjunct pentru Europa de Est al unui alt grup american care se ocupă tot cu consultanţa şi comerţul cu arme. Pentru că puteau să reprezinte pe oricine în România dacă nu aveau o legătură la ministerul care putea să achiziţioneze ceea ce doreau ei să vândă nu făceau decât turism s-au împrietenit cu Aurel Cazacu, personaj controversat care ocupa până de curând, în cadrul Ministerului Economiei, funcţia de director al departamentului înzestrare şi producţie de armament al armatei. Din acest post, Aurel Cazacu, fost general în rezervă şi mason de rang înalt care a fost director al Romtehnica, Romarm şi Romaero precum şi în CA a Avioane Craiova, făcea şi desfăcea tot felul de afaceri ca de pildă cea a fregatelor din Anglia, unde nu numai că am fost păcăliţi, dar am luat de-a dreptul ţeapă. Cazacu era artizanul tuturor mânăriilor, pentru că în poziţia pe care o avea cunoştea la perfecţie şi care sunt nevoile armatei şi care este capacitatea de producţie şi ce anume se mai produce. Un om ca el era mină de aur pentru orice serviciu se spionaj din lume, fiind în lumea atât de mică a comersanţilor de “moarte” un personaj important. 
De altfel, în timp ce era slujbaş la stat afacerile lui private din acelaşi domeniu care-i este drag mergeau brici, de ele ocupându-se soţia şi fiica lui, Cristina Maria. De Cazacu depindea puzderia de firme care aparţineau generalilor din armată sau servicii secrete. Aceştia, aproape fără excepţie, nici nu s-au pensionat bine şi ori şi-au făcut firmă continuând să lucreze pentru buzunarele lor ori au fost ”achiziţionaţi” de reprezentanţii altor firme transnaţionale care-i plătesc nu neapărat pentru cât lucrează, ci pentru cunoştinţele şi legăturile lor cu funcţionari ai statului. Romeo Oiţă s-a hotărât să spargă gura târgului, să organizeze împreună cu Geamănu o expoziţie la Constanţa unde să prezinte tehnică militară. Între timp, să fie mai siguri l-au cooptat într-o altă firmă pe fratele preşedintelui, Mircea Băsescu, din două motive. Ori ei s-au păcălit şi au crezut că vor avea uşile deschise la Cotroceni, deci voiau să-l folosească pe Mircea pe post de clanţă, ori l-au păcălit pe el şi l-au atras într-o firmă cu singurul scop de a-l compromite pe preşedinte care, într-o asemenea variantă, ar fi avut un frate amestecat în comerţul cu arme. 
Aurel Cazacu, funcţionarul înalt al statului, n-a putut să se abţină şi a dus-o şi el pe fiica lui în firmă, lucru care l-a făcut pe prostovanul de Mircea Băsescu să creadă că e totul în regulă dacă şi Cazacu o lasă pe fiică-sa să se joace de-a armele. Toată lumea se întreabă cum de s-a lipit Cazacu la minister când pe toate saiturile sunt înşirate legăturile lui cu spioni celebri ruşi, camuflaţi ca şi el în posturi de oameni de afaceri care comercializează mai mult sau mai puţin arme! Cea mai tare afacere pe care Oiţă şi Geamănu au pus-o la cale şi din care sperau să dea tunul vieţii lor a fost proiectul Grifon, prezent în această vară la expoziţia lor de la Constanţa. Din cuvântul de prezentare al lui Oiţă am reţinut că platforma mobilă, Grifon, care poate fi montată pe maşină, vapor sau avion şi care poate să se deplaseze pentru a culege şi procesa date din zone cu mare risc de mortalitate ar putea fi folosită în industria de armament sau civilă. Pentru partea civilă sunt vizate prefecturile, primăriile, ISU etc., adică poate tocmai instituţiile pe care Mircea Băsescu le-ar fi putut sensibiliza să le achiziţioneze pe bani mulţi de ordinul sutelor de mii de euro bucata. Până una alta, Oiţă este proprietarul conceptului Grifon, la realizarea prototipului lucrând 9 firme private asociate într-un parteneriat public privat cu ministerul economiei. A cedat în mod gratuit conceptul cu o singură condiţie. Dacă ministerul va putea să-l vândă să-i revină lui 10% ca redevenţă. Dacă nu ieşea scandalul chiar ar fi reuşit! Poate la anul?!


Vizualizări: 114

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: