Doi bătrâni din comuna Peştişani îşi trăiesc ultima parte a vieţii într-un şopron, după ce fiul adoptat în urmă cu mai bine de 30 de ani i-a scos afară din casă. După ce a câştigat încrederea părinţilor adoptivi, aceştia i-au făcut băiatului act de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere pe casă şi pe o bucată de teren, însă fiul a uitat că trebuie să aibă grijă de bătrâni.

De 25 de ani, fiul şi cei doi bătrâni se judecă.  Bătrânii vor să fie lăsaţi să stea măcar în şopron în timp ce băiatul adoptat nu-i mai vrea nici acolo. Este de precizat că băiatul celor doi nici nu locuieşte în casă.

„Ne-a dat afară ca pe nişe gunoaie“

Mircea Baltă are 89 de ani şi a fost plutonier major în cel de-al doilea război mondial iar în urmă cu aproximativ 30 de ani, după ce prima lui soţie a decedat, a înfiat un copil din sat pentru a avea grijă în speranţa că la bătrâneţe tânărul va avea grijă de el.

După câţiva ani bătrânul s-a recăsătorit  şi a hotărât atunci cu consoarta lui să-i facă act pe casă cu clauză de întreţinere. Bătrâneii sperau la o viaţă liniştită de aici înainte dar nu a fost aşa: cei doi au fost izgoniţi din casă. „Ne-au sfăuit şi pe noi oamenii de prin sat să adoptăm pe cineva dacă tot nu avem copii şi aşa am făcut. Am luat un băiat din comună am avut grijă de el l-am crescut, i-am făcut nuntă şi acum ne-a lăsat de izbelişte. Ne-a dat afară din casă ca pe nişte gunoaie, iar acum stăm într-un şopron, unde nu avem lumină şi unde plouă pe noi“, a spus bătrânul.

„Am crezut că va avea grijă de noi“

Imediat după ce şi-a atins interesul, fiul adoptat a început să-şi târască părinţii prin tribunale. Nu-i mai vrea nici măcar pe şopron. Unde să ne ducem, se întreabă bătrâneii obosiţi de ani şi griji.

„Am crezut că va avea grijă de noi şi ne va da şi nouă un pahar cu apă şi o bucată de pâine la bătrâneţe dar nu a fost aşa. Ne plimbă pe la tribunal şi acum la vârsta asta“, a spus omul cu amărăciune.

După 25 de ani de procese între fiul adoptiv şi părinţi, printr-o hotărâre judecătorească, bătrânii au fost evacuaţi din locuinţă şi trăiesc acum într-un şopron, iar casa a fost închisă cu lacătul. „ El nu locuieşte aici. Nu a mai stat un minut după ce i-am făcut acte. A pus lacătul pe casa la care eu am muncit din greu şi a plecat, iar de atunci nu l-am mai văzut decât la tribunal“, a încheiat bătrâna ajutându-şi soţul să păşească. 

Bătrânii nu îşi doresc acum decât înţelegere şi sprijin din partea fiul adoptiv şi să fie înmormântaţi creştineşte. Oare e prea mult?