Până acum acuzaţiile de corupţie, trafic de influenţă, mită şi alte măgării care se practică dacă eşti într-un fel sau altul la putere credeam că sunt specifice doar politicienilor români. Politicienii de etnie maghiară s-au ţinut tari nelăsând să răzbată din rândurile lor ceva ce le-ar fi pătat reputaţia. Chiar şi atunci când asupra câtorva politicieni de etnie maghiară şi oameni de afaceri totodată au planat ceva suspiciuni ele s-au stins înainte de a se extinde pentru că întotdeauna a fost nevoie de o majoritate în Parlament sau de o coaliţie în Guvern. Faptele de corupţie au fost lăsate pe umerii politicienilor români, mai numeroşi e drept, care au tras şi ei cum au putut de ele fără ca până acum să vedem pe cineva  după gratii ispăşind pedepse care le-ar confirma calităţile de corupţi. Cazul ministrului Borbely este atipic din mai multe punte de vedere. Primul ar fi că de 20 de ani de când tot auzim de acte de corupţie n-am auzit nici măcar un caz în care să fie implicat un politician maghiar nicidecum un ministru de etnie maghiară care, culmea, mai este şi la putere! În al doilea rând, faptul că este acuzat că i s-ar fi zugrăvit un apartament pentru a facilita plata unor lucrări făcute unor societăţi din subordine de către o firmă apropiată politicienilor PSD (este vorba chiar de ginerele unui fost prefect PSD şi actual preşedinte de comisie parlamentară) mă face să râd. Fapta, încadrată la trafic de influenţă,  comisă pentru cei 20.000 de euro, valoarea lucrărilor presupuse a fi efectuate de firmă, este într-adevăr gravă dacă ea a existat. Mă îndoiesc că a existat doar pentru faptul că din experienţa de cititor de presă m-am convins că 20.000 de euro nu este o şpagă cu care să mituieşti nici măcar portarul de la minister, dar mai ales un ministru! Cunoscătorii ştiu ce spun! În al treilea rând, dacă nu se prezintă şi alte probe despre presupusa faptă sau alte fapte imputabile ministrului Borbely, DNA-ul de la care a “transpirat” pe surse în presă informaţia referitoare la traficul de influenţă are o mare problemă de credibilitate pentru că ţinând-o tot aşa are toate şansele ca dintr-o instituţie ce ar fi trebui să se lupte cu faptele penale va deveni doar o sursă de informaţii trunchiate pentru presă al cărei rol s-a redus la acela de a calomnia, a denigra că până la urmă tot rămâne ceva! Fără să fiu un admirator sau un apărător al politicienilor maghiari, cărora le pot reproşa multe începând cu şantajul politic nu pot să remarc anumite coincidenţe care mă duc cu gândul la faptul că în ultimul timp politica românească se duce  din şantaj în şantaj şi din calomnie în calomnie. Până la urmă, în locul  ministrului Borbely m-aş simţi jignit, până se va lămuri problema, numai pentru faptul că suma vehiculată că ar fi stat la baza traficului de influenţă este mult prea mică pentru funcţia domniei sale….