Trăim clipe buimace dacă am ajuns să asistăm la faptul că un ministru în funcţie nu ştie ce înseamnă cuvântul „moral”. Ioan Nelu Botiş, ministrul muncii, a fost prins cu mâţa-n sacul bugetului după ce ANI s-a sesizat cu privire la faptul că soţia domniei sale este consilier de proiect european care primeşte şi bani de la buget. Acest proiect a fost aprobat de o agenţie din subordinea ministrului, dar nu s-a aflat încă dacă aprobarea a fost dată după numirea domniei sale sau înainte. Mai mult, ministrului i s-a făcut milă de acest proiect şi l-a găzduit într-una din proprietăţile sale scutindu-l chiar de plata unei chirii binemeritate de proprietar. Măcar dacă nu ştie ce înseamnă moralitatea ştie ce este milostenia! Habar nu am dacă faptul că nevasta ministrului lucrează în cadrul unui proiect european cu cofinanţare bugetară în timp ce bărbatul său este ministru şi peste instituţia care i-a aprobat cofinanţarea este un lucru legal sau ilegal! Pe mine m-a şocat reacţia ministrului care s-a făcut că nu înţelege că problema nu constă în faptul că n-a încasat chirie de la acel ONG care derulează proiectul discutat ”Şansa la demnitate” ci problema constă în faptul că în calitatea sa de ministru nu-i poate aloca nevestei bani de la buget! A doua chestiune şocantă a fost atunci când întrebat fiind dacă-şi va da demisia în condiţiile în care se va stabili că este măcar imorală metoda pe care a ales-o familia sa de a mai face ceva bani ministru a declarat că se mai gândeşte, să vadă dacă se consideră că este o problemă de morală şi în situaţia când se va stabili că este o astfel de problemă a dat de înţeles că va demisiona. Cine va stabili că problema este sau nu morală din moment ce filtrul minţii domniei sale nu poate face această operaţiune? În România nu s-a inventat organismul care să stabilească ce este moral şi ce este imoral, ci doar ce este legal sau ilegal. Faptul că şi alţii au procedat la fel nu mai ţine pentru că de ceva timp partidul de la putere insistă pe moralitate, anticorupţie şi legalitat,e principii pe care le susţine public şi cu care vrea să câştige alegerile de la anul. Permanenta bănuială de corupţie şi trafic de influenţă otrăveşte percepţia despre clasa politică şi funcţionarii guvernamentali. Nu că uneori bănuiala nu ar fi şi adevărată! Dar de banul public trebuie sa se ocupe persoane deasupra oricărei bănuieli de corupţie şi afacerism. Toate partidele să înţeleagă asta, altfel va exista o respingere din ce în ce mai violentă a clasei politice, societatea se va radicaliza şi în final vom avea toţi de suferit.

Până când se va dumiri ministrul Botiş ce este moral şi ce nu am căutat câteva definiţii pentru a-i veni în ajutor. O definiţie didactică spune că morala este un ansamblu de norme de convieţuire, de comportare a oamenilor unii faţă de alţii şi faţă de colectivitate şi a căror încălcare nu este sancţionată de lege, ci de opinia publică. Immanuel Kant credea că morala nu este propriu-zis doctrina care să ne înveţe cum să ne facem fericiţi, ci cum să devenim demni de fericire. Romain Rolland punea semnul egalităţii între morală şi igiena munţii şi a inimii iar Nietzsche în lucrarea „Voinţa de putere” definea morala ca renunţarea la voinţa de a fi. Oare unde s-o regăsi morala ministrului Botiş?!