Peste 200 de copii şi elevi gorjeni care se confruntă cu dizabilităţi de ordin logopedicsunt înscrişi în programele terapeutice desfăşurate în cabinetele interşcolare logopedice din judeţ. Reprezentanţii Centrului Judeţean de Resurse şi de Asistenţă Educaţională (C.J.R.A.E.) Gorj, instituţie care oferă servicii de logopedie prin cabinetele existente, atrag însă atenţia că numărul copiilor cu probleme de acest gen este mult mai mare.

Dacă în ceea ce priveşte numărul profesorilor consilieri din cabinetele de asistenţă psihopedagogică, nu sunt mari probleme, iar judeţul Gorj se încadrează oarecum în media pe ţară, situaţia este complet diferită în privinţa numărului de profesori logopezi care se află mult sub media altor judeţe din ţară. Natalia Mihai, directorul C.J.R.A.E. Gorj, spune că şi cele două tipuri de activităţi desfăşurate sunt diferite: „În mod normal, ar trebui să existe câte un consilier şcolar la 800 de elevi şi câte un medic logoped la 45 de copii. Noi avem 42 de cabinete de consiliere psihopedagogică şi doar 7 cabinete logopedice, dintre care 3 în municipiu şi 4 în judeţ. Însă activitatea de intervenţie logopedică este una de mare complexitate şi importanţă individuală şi socială, iar terapia nu se poate face cu mai multe de doi copii în acelaşi timp”. În categoria copiilor care au nevoie de asistenţă logopedică se numără cei cu tulburări de pronunţie/ articulare, tulburări de ritm şi fluenţa vorbirii, tulburări ale limbajului scris-citit, tulburări de dezvoltare a limbajului, tulburări de voce şi alte tulburări de limbaj care influenţează negativ adaptarea şcolară şi socială a copiilor. Judeţul Gorj nu duce lipsă de profesori logopezi bine pregătiţi în domeniul lor, însă Ministerul Educaţiei nu alocă suficienţi bani pentru angajarea lor. Unele din localităţile în care cabinetele logopedice lipsesc cu desăvârşire sunt Novaci şi Turceni.

Părinţii, reticenţi la programele terapeutice

Cei 200 de copii înscrişi în programele terapeutice sunt doar o parte dintre micuţii cu probleme existenţi în judeţ. Părinţii însă nu conştientizează că orice tulburare de vorbire a copiilor nu dispare de la sine, ci din contră, se agravează şi tinde să devină chiar un handicap social la vârsta adultă. Cele mai reticente persoane în a-şi duce copilul la un logoped sunt cele din mediul rural, care consideră că nu sunt afecţiuni atât de grave şi trec ele cu timpul. Natalia Mihai mai precizează că în semestrul următor reprezentanţii C.J.R.A.E. vor merge mai des la unităţile din mediul rural pentru a discuta cu copii şi părinţii: „Nu este deloc o joacă şi afecţiunile logopedice trebuie corectate de specialişti pentru că nu trec odată cu vârsta. Inclusiv bâlbâitul se poate trata la o vârstă timpurie, însă oamenilor le e ruşine să meargă cu micuţii la logoped, nu cumva să râdă vecinii de ei”. Intervenţia logopedică presupune folosirea de tehnici, metode, procedee de lucru menite să stimuleze participarea efectivă a copiilor la recuperarea / reabilitarea limbajului, la dezvoltarea proceselor intelectuale ale copiilor.