Vreau ploi. Vreau inundaţii. Vreau sinistraţi. Aici, în oraş, departe de Siret, e prea cald. E cald ca-n Bacovia. E moarte. Cadavrele caniculei se descompun, iar sânii piţipoancelor sunt mai lăsaţi. Râul oraşului s-a transformat în Furadan şi pe el plutesc gândaci morţi şi fete deprimate. Subsiorile colegilor de tramvai împrăştie insecticid peste călători. Asfaltul se lipeşte sub tălpi şi toţi se opresc pe-un picior, îl ridică pe celălalt înspre înapoi, se întorc şi se uită miraţi pe talpă, căutând guma sau balega.

Canicula atenuează criza. Prin pori transpirăm foame şi rămânem cu setea. Berea e mai ieftină decât carnea, şi când se termină berea, apa e destulă. Şi apa caldă ar fi destulă, dar mulţi vecini n-au descoperit-o încă. Traficul lâncezeşte şi el. Şoferii stau la adăpostul aerului condiţionat şi conduc cuminte, preventiv, de frică să nu strice echilibrul fragil al arșiței. Florăresele au renunţat la seminţele sărate şi au trecut pe bio. Miliţienii şi-au luat costumele deschise, cu caşchete albe, anti-solare. Cheliile sunt roşii iar mâna stângă, cea de pe volan, e arsă de soare. Ciupercile de toate tipurile fac sex şi produc mutaţii în ştrandurile pline. Până şi gheaţa din pahare e caldă.

Guvernanţii n-au chef să guverneze. Sindicaliştii n-au chef să protesteze. Şi ziariştii n-au chef să scrie. Sfârşit.

mantzy.wordpress.com