Ceapa verde este astăzi omniprezentă în bucătăriile din România, dar puțini știu că această legumă modestă are o poveste veche, profund legată de tradițiile culinare ale poporului român. De la mesele sătești până la festinurile de sărbătoare, ceapa verde a fost dintotdeauna mai mult decât un simplu ingredient – a fost un simbol al primăverii, al prospețimii și al reînnoirii.

Încă din vechime, în satele românești, ceapa verde era una dintre primele plante scoase din pământ imediat ce zăpezile se topeau. Era semn că pământul „s-a trezit”, că viața reîncepe și că mesele oamenilor vor fi din nou pline de verdeață și energie. Țăranii o consumau crudă, alături de pâine coaptă pe vatră, brânză de burduf sau mămăligă fierbinte. Nu era nevoie de rețete sofisticate – ceapa verde aducea gustul intens și proaspăt care completa orice bucată de mâncare de post sau de dulce.

În zonele de câmpie, dar și în regiunile colinare, ceapa verde era cultivată alături de pătrunjel, leuștean, salată și ridichi, formând așa-numita „verdeață de grădină” care devenea baza multor mâncăruri de primăvară. În Bucovina, de exemplu, se folosea în ciorbele acrite cu borș de casă, în timp ce în Oltenia însoțea tocănițele de cartofi sau fasole. În Ardeal, ceapa verde era adesea prăjită cu slănină și ouă pentru o masă rapidă, consistentă și gustoasă.

Un moment aparte în istoria gastronomică a cepei verzi îl reprezintă mesele de Paști. În multe gospodării, ceapa verde era nelipsită de pe platourile festive. Fie că era servită simplu, alături de drob și ouă roșii, fie că însoțea friptura de miel, aceasta era considerată o legumă „vie”, care aduce sănătate și belșug. În unele sate, legăturile de ceapă verde erau puse chiar și pe colțurile mesei sau agățate la intrarea în casă ca simbol de protecție și purificare.

De-a lungul anilor, ceapa verde și-a păstrat locul în meniurile românilor, traversând epoci și regimuri. Chiar și în perioada comunistă, când alimentele se găseau greu, ceapa verde era printre puținele legume accesibile, cultivate ușor în grădinile blocurilor sau la țară. În acele vremuri, o legătură de ceapă verde era o adevărată „delicatesă” de primăvară.

Astăzi, în contextul redescoperirii gastronomiei tradiționale și al interesului tot mai mare pentru alimentele locale și de sezon, ceapa verde revine în centrul atenției. Chefi cunoscuți o includ în preparate reinterpretate, iar gospodarii o cultivă cu mândrie pentru piețele agroalimentare. Rețetele moderne o valorifică nu doar pentru gust, ci și pentru aspect – frunzele lungi, intens verzi, oferă eleganță oricărui platou.

În concluzie, ceapa verde este mai mult decât o simplă legumă. Este o mărturie a legăturii dintre om și pământ, un ingredient încărcat de istorie și tradiție, prezent la toate nivelurile vieții culinare românești – de la bucate țărănești simple, la rețete rafinate din restaurante moderne. Gustul său intens și proaspăt nu a fost niciodată uitat și continuă să bucure generații întregi, de fiecare dată când primăvara își face loc pe masa românului.