La una dintre manifestările educative bine coordonată şi temeinic motivată, care s-a organizat cu puţin timp în urmă în această prestigioasă unitate de învăţământ gorjeană, am avut o discuţie incitantă şi plină de conţinut cu dl.prof. dr. Gheorghe Nichifor, directorul Colegiului Naţional “Ecaterina Teodoroiu” din Tg.Jiu, iar ca o încununare a dialogului nostru fructuos asupra unei idei emblematice referitoare la “Cine-a fost odată-n Gorj”, în deplinătatea opiniilor noastre didactice şi întâmplător narative, cred că am convenit asupra faptului că întotdeauna ne face mare plăcere să ne aplecăm cu mintea şi cu sufletul asupra oamenilor care au adus cinste şi prestigiu judeţului nostru. Desigur, omagierea unui nume de referinţă este un prilej sau chiar un pretext de conjunctură, poate o oportunitate, cum am spune astăzi, în spiritul economiei de piaţă!

O carte care merită a fi mereu lecturată şi reeditată!

Trebuie să facem precizarea că în acelaşi timp, ne facem şi datoria să ne smerim fruntea cu pioşenie şi mai ales cu adâncă recunoştinţă asupra unei lucrări sugestiv intitulate: “Dincă Schileru, o legendă vie a Gorjului”, o carte care merită a fi mereu lecturată şi reeditată, datorită unui succes de public incontestabil şi datorită aprecierilor elogioase venite pe diferite canale media din partea breslei cercetătorilor de specialitate şi a istoricilor din ţara noastră. Lucrarea la care ne referim în acest articol, analizează cu atenţie nu doar un personaj “de legendă” al plaiului gorjenesc de la cumpăna veacurilor al XIX-lea şi al XX-lea, dar şi un etalon spiritual şi patriotic al “Gorjului istoric şi pitoresc”, un român adevărat care “face parte din acea generaţie ce ilustrează procesul de «schimbare a straturilor sociale» despre care atât de frumos şi de documentat vorbeşte dr. Nicolae Hasnaş: «Marii proprietari au pierdut prin ţări străine, în petreceri şi lux, moşiile şi averile; iar în locul lor s-au ridicat noi straturi sociale. Dispar sau se dislocă vechile nume, şi în locul lor se ridică: Voiculeştii, Schilerii, Drăgoeştii, Oprişeştii, Orezenii, Calotescu şi încă atâţia alţii», ca un semn că alegoria trecutului, pe alocuri articulată într-un mecanism de evenimente şi de personaje inconfundabile, se acompaniază în acorduri care întregesc un destin şi reiterează perspectiva reabilitării unui personaj aproape legendar, atunci când este vorba de un Dincă Schileru care duce şi mereu readuce în paşii săi neverosimil de apăsaţi şi de hotărâţi, acea splendidă trasare a reperelor definitorii ale costumului popular gorjenesc.

“Trei muşchetari” ai condeiului, bine orientaţi în tainele ştiinţei istorice!

Cei trei distinşi autori ai cărţii, cadre didactice de istorie românească, pentru a-i numi aici pe Prof. dr. Gheorghe Nichifor, Preşedintele Societăţii de Ştiinţe Istorice din România – Filiala Gorj, un mare intelectual care îşi trage seva din izvorul viu al istoriei trăite, care împreună cu distinsa doamnă, prof. Dorina Nichifor, inspector şcolar, şi mai tânărul coleg al acestora, prof. Andrei Popete-Pătraşcu, pentru că avem de-a face nu doar cu trei profesori, dar şi cu “trei muşchetari” ai condeiului bine ascuţit şi bine orientat în tainele adânci ale ştiinţei istorice! Desigur, doar simpla evocare a reprezentanţilor vieţii cultural-ştiinţifice din Gorj poate fi un corolar pentru cititorul dornic de informare, dar dincolo de această tentaţie, credem că biografia zbuciumată şi experienţa de viaţă, ca om politic şi ca om de afaceri, pe care Dincă Schileru le-a etalat mereu, nu fac decât să amplifice înclinaţia nedezminţită a acestui mare patriot de a fi un susţinător fervent al ţăranilor, un corifeu pe care lumea rurală, şi nu numai, l-a idolatrizat şi l-a cântat cu măiestrie în cântecele sale populare. Nu vom insista asupra unor detalii privind evenimentele sau situaţiile în care Dincă Schileru s-a implicat cu deplină dăruire, nici asupra faptului că el rămâne “o legendă vie” a celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea, nu doar în Gorj, dar şi în vechiul regat, poate prea puţin cunoscut şi apreciat de cei de azi, pentru că el rămâne un personaj de excepţională valoare, un gorjean get-beget născut în 1846 la Schela, căsătorit şi mutat definitiv din 1868 la Bâlteni, unde s-a stabilit după căsătoria cu Maria Cilibiu. Documentele oficiale ne demonstrează că este nepot de pandur de-al lui Tudor Vladimirescu, iar în culmea gloriei sale, a ajuns chiar să fie considerat “primul ţăran din parlamentul României (1879-1916). 

Dincă Schileru este şi figura emblematică a unei epoci istorice frământate.

Ca un mare susţinător şi în multe privinţe ca întemeietor al învăţământului şi al culturii Gorjului, Dincă Schileru, ca un personaj atipic şi pitoresc, a avut doar…patruzeci şi două de zile de şcoală, ceea ce nu l-a împiedicat niciodată să fie pe acelaşi plan cu minţile luminate ale vremii şi să fie un promotor al dezvoltării învăţământului şi educaţiei, să dezvolte afaceri în domeniile comerţului sau industriei extractive, ceea ce nu l-a împiedicat să fie şi un om politic recunoscut în vremea sa. Cu o inteligenţă nativă şi mai ales cu un deosebit spirit de iniţiativă şi putere de muncă, Dincă Schileru şi-a extins proprietăţile şi a prosperat în afaceri, cumpărând unele terenuri agricole şi păduri, construind mori şi crescând animale, ca un gospodar dăruit muncii şi pasiunii în cadrul unor activităţi de succes. A fost invidiat şi admirat, remarcându-se prin reuşitele activităţilor sale practice, devenind reprezentantul ţărănimii gorjene în Consiliul Local, începând din 1876, apoi deputat din partea grupării liberale, începând din 1879. De multe ori, imaginea sa publică a fost controversată, dar dincolo de orice îndoială, prin personalitatea sa marcantă, Dincă Schileru înseamnă nu doar “legenda vie a Gorjului”, dar şi figura emblematică a unei epoci istorice frământate şi pline de evenimente care au schimbat radical cursul vieţii româneşti şi al istoriei noastre, toate aceste aspecte interesante fiind surprinse cu deosebit profesionalism şi cu o înaltă competenţă de către autorii cărţii “Dincă Schileru, o legendă vie a Gorjului”!