Provenit dintr-o familie de intelectuali, Radu Miruţă (32 de ani) este, cu siguranţă, opusul actualilor politicieni care ne conduc de peste 27 de ani. Adversar declarant al furtului din banii publici şi al minciunii, Miruţă nu promite “marea cu sarea” aşa cum o fac politicienii de la PSD, PNL sau ALDE, promisiuni neonorate vreodată, şi spune că, încet-încet, vrea să dea locuitorilor din Târgu Jiu încrederea în sine şi-n comunitatea în care trăiesc.

Radu Miruta a absolvit liceul la “Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu, un colegiu de mare prestigiu în judeţ:

“Eu am fost la o clasă de “Mate-Info” (Matematică-Informatică), o clasa cu mulţi olimpici naţionali. Printre acești olimpici, într-un an am fost și eu, la un concurs national de fizică. Ca să fiu sincer, am cochetat cu fizica tot liceul. Părinţii mei mă îndrumau spre Drept sau spre Medicină. Dar eu nu m-am văzut acolo: nici judecător, nici doctor. Și am dat la Electronică și Telecomunicaţii, din cadrul Politehnicii București. Poate e surprinzător, dar am absolvit liceul și am intrat la facultate cu aceeași medie: 9,85. A fost un examen foarte greu, cum e și acum la Politehnică – Facultatea de Electronica, de altfel, dar am avut și o mare satisfacţie. Sigur, a fost întâmplător că media la cele două examene a fost aceeași.

Cum a fost viata de student?

Am intrat cu bursă și cam jumătate din cei cinci ani de facultate, cum era atunci, am avut bursă. Am stat în cămin dintotdeauna. Ba chiar m-am implicat încă din primul an în activităţile studenţilor, unde am fost chiar șef de palier în căminul de la Leu, un cămin cu multă istorie, foarte cunoscut în București. Mai apoi, am devenit vicepreședintele Ligii Studentilor Electroniști și reprezentantul studenţilor din Senatul Facultăţii, activităţi care mi-au plăcut foarte mult.

Unde ai lucrat?

 Din anul IV, m-am angajat 4 ore, la Ericsson România. După câteva zile, compania a castigat un proiect nou si mi-a cerut să lucrez 8 ore, dar n-am putut, astfel încât am fost nevoit să renunţ la primul meu job. La începutul anului V, m-am angajat la Cosmote România, tot patru ore, în cadrul unui department de ingineri care se ocupau cu proiectarea reţelelor. Primul meu salariu a fost 500 de lei. Se-ntâmpla în 2008. Mulţi colegi luau salarii mai mari lucrând în call-centere, dar în departamentul în care munceam cred că și acum, aș avea multe de învăţat. M-a ambiţionat atât de mult job-ul ăsta, cât și nivelul din cadrul acestui departament, încât am învăţat și am tot în învăţat și am fost promovat.

În aceeași toamnă, m-am înscris la Doctorat, dar după o perioadă mi-am dat seama că nu pot să mă pregătesc așa cum trebuie și am renunţat la serviciu. În cei patru ani de doctorat, dar mai ales în ultimii doi, am scris sau am fost coautor la 12 lucrări știinţifice, care au fost prezenţate la conferinţe de renume în domeniu în afara ţării si am predate la facultate de Electronica din Bucuresti. Eu mi-am propus ca doctoratul să nu fie o simplă hârtie, cum e pentru multe persoane, astfel că munca știinţifică s-a finalizat cu un protocol de comunicaţii, care se bazează pe un algoritm. Satisfacţia mea a fost că acest protocol a fost produs în industrie subforma unei plăcuţe electronice și care funcţionează în France Telecom. A doua zi după ce am susţinut teza de Doctorat, m-am angajat la Ericsson România, unde am lucrat vreo doi ani timp in care m-am ocupat de proiectarea si dezvoltarea retelei IP a Orange Elvetia.

Între timp, am răspuns ofertei unui mare angajator şi am plecat consultant pentru zona IP a reţelelor de telefonie mobilă, în Belgia, la Ericsson. Eram foarte bine plătit. Ulterior, am revenit în ţară. Soţia urma să nască, iar copilul ne-am dorit să se nască și să crească în România. Așa că le-am spus celor din Belgia că doresc să mă întorc în ţară. Am fost foarte plăcut surprins când mi-au oferit posibilitatea să-mi continui aceeași activitate, însă din România, în condiţii salariale ușor schimbate. Mi-am dorit foarte mult să-mi fac meseria la acel nivel înalt, dar s-o fac din orașul în care m-am născut, am crescut, am învăţat, m-am căsătorit și locuiesc, crescându-mi copilul alături de soţie. Același lucru îl fac și acum, lucrez 6-10 ore pe zi pentru un operator de telefonie mobile din Belgia, însă de la Târgu Jiu, mergând la Bruxelles câteva zile la câteva luni, în funcţie de proiectele companiei.

De ce ai intrat în politică?

 E întrebarea pe care mi-am pus-o și eu. Am fost tot timpul nemulţumit de ce se-ntâmplă în interacţiunea cu autorităţile, de promovarea non-valorilor, de incompetenţa celor care iau decizii pentru comunitate, de lipsa transparenţei în relaţia cu autorităţile, de faptul că mai peste tot poţi ajunge doar prin pile şi intervenţii, de nedreptatea suferită de toti cei care sunt ai nimănui şi pentru care daca cineva nu pune o vorbă bună, sunt condamnaţi la o viaţă nedreaptă. De cele mai multe ori, după ce mă întorceam de la Primărie sau de la vreun alt serviciu, le trimiteam câte o notificare sau o propunere. Eu, pur și simplu, sesizam niște disfuncţionalităţi în sistem. Ei, lucrurile acestea, mi-am dat seama, îmi consumau multă energie. Și m-am oprit. Dar tăcând, am simţit că, în felul ăsta, consumam mai multă energie trebuind sa fiu nepasator la mizeriile pe care la vad in jurul meu si ca de fapt, asta vrea clasa politica actuala: sa te reduca la tacere. Așa că m-am gândit că, dacă eu am percepţia că lucrurile pe care le fac sunt bune și, în același timp, dacă lucrurile ăstea nu se pun în practică din diverse motive, trebuie să găsesc o alta soluţie. Și asta a fost soluţia pe care am găsit-o: să intru în politică. 

Atunci când s-a înfiinţat USR, mi-am dat seama că formaţiunea asta e altceva. Și acum USR e altceva. Când n-o să mai fie, mă voi disocia. Acum are creditul tinereţii politice și a faptului că nu a făcut compromisurile pe care le-a făcut celelalte partide. Asta a și fost modalitatea prin care m-am asociat cu USR. Dar între partea politică și cea principială, cea care mă caracterizează, voi renunţa întotdeauna la cea politică. N-o să fac niciodată vreun compromis la nivel de principii pentru un avantaj politic! Deocamdată, USR are aceste principii, iar eu fac parte în continuare din echipa sa.

Sunt căsătorit cu Andreea, avem împreună un copil, părinţii mei nu au făcut niciodată politică, inducându-mi însă valori morale, de corectitudine şi de respect.