Numirea lui Sebastian Lăzăroiu în funcţia de ministru al muncii a cam uimit pe toată lumea, dacă avem în vedere că democrat liberalii şi premierul lăsau să se înţeleagă că funcţia va fi ocupată de una din colegele lor, cel mai probabil de Sulfina Barbu. Cunoscut ca un apropiat al ideilor preşedintelui Băsescu, Lăzăroiu vine într-un Guvern  condus de un premier căruia i-a cerut demisia de mai multe ori. Sigur, Lăzăroiu a explicat la momentul oportun că demisia premierului este necesară pentru recredibilizarea partidului şi pentru disciplinarea Guvernului, care ar fi trebuit condus de un premier tehnocrat. Tot el a mai spus despre Boc că este un fel de personaj docil, care şi-a cam făcut temele, dar care din cauza laturii sale sentimentale este în ultimul timp prea conservator în sensul că pleacă prea mult urechea la şoaptele miniştrilor politici care nu doresc implementarea reformelor cu atâtea riscuri electorale într-un an preelectoral. 

Pare un pic nefiresc acum ca noul ministru să lucreze sub egida unui premier căruia i-a cerut demisia, dar nu cred că Lăzăroiu va avea vreo problemă din acest punct de vedere. Mişcarea prin care Lăzăroiu a fost numit ministru al muncii, un minister foarte greu care va trebui să taie în carne vie şi să reducă cheltuielile cu munca vie, este negreşit pe placul preşedintelui Băsescu, lângă care a lucrat 4 ani de zile pe post de consilier.

Mi se pare că trecerea lui Lăzăroiu pe la ministerul muncii îl pregăteşte pentru perioada când îl va înlocui pe actual premier, când va fi desemnat el însuşi premier tehnocrat aşa cum îi place preşedintelui Băsescu. Faţă de Boc, Lăzăroiu va fi un premier mult mai hotărât, cu un discurs articulat şi cu o perspectivă mult mai largă datorită meseriei pe care o are, aceea de sociolog. Probabil că numirea sa în fruntea guvernului se va face până în toamna acestui an, în aşa fel încât cel mai greu an, cel care vine cu alegeri locale şi parlamentare, să fie gestionat de un om mult mai hotărât decât Boc.

Bineînţeles că numirea lui Lăzăroiu va stârni multe mârâieli în sânul partidului care-şi vede guvernul condus de un apropiat al preşedintelui hotărât să aplice programul de austeritate, care să ne îndepărteze cât mai mult de grecizare. Pentru judeţul nostru această numire nu aduce semne bune,  în sensul că programele de restructurare ale companiilor din minerit şi energie tergiversate până la diluare se vor concretiza în orice altceva decât în bani de la buget pentru concedierile despre care se tot vorbeşte de un an de zile.

Cu un Lăzăroiu premier din toamnă se pare că se va clarifica situaţia sistemului energetic naţional, înspre care se tot aruncă tot felul de zvonuri pentru a testa rezistenţa nervilor angajaţilor. O măsură chiar şi drastică este de preferat unei lălăieli continue atât de plăcută politicienilor care-şi exersează influenţa în împărţirea posturilor de conducere în acest sector de care, de altfel depinde chiar şi independenţa României! Deocamdată Lăzăroiu va fi doar ministru al muncii postură din care îi aşteptăm următoarele acţiuni, cei drept deloc uşoare.