Cui îi este frică de Răuţ?

Răuţ este un rău mai mic, dacă este să ne uităm în DEX. Răuţ, directorul de resurse umane de la CE Oltenia, este un rău mare, un bau-bau chiar. Cel puţin asta pare să fie părerea lui despre el însuşi, că prea spune pe la televizor: le e frică să vină cu mine în emisiuni, le e frică să fiu eu în AGA, le e frică de mine. Acum ce să zic, pentru nimeni nu e confortabil să stea la masă cu un securist, fost, care bea cafeaua cu tine şi apoi scrie, în interpretarea proprie, tot felul de note informative.

Am mai întâlnit persoane publice care cred că unora sau altora le este frică să apară cu ele în emisiuni. Să luăm exemplul lui Vadim Tudor, pe bună dreptate evitat de oamenii politici care se respectă. Nu de frică, ci din bun simţ. Pur şi simplu nu vor să se coboare la nivelul de mahalagism pe care îl poate atinge Vadim. Şi mai e o vorbă, nu intra în război cu proştii, că te bat prin experienţă.  Sau: nu intra în lături, că te mănâncă porcii. Aşa şi cu Răuţ, care nici pe departe nu este vreun mahalagiu, dar totuşi, a fost securistul întreprinderii, e greu să nu ai o reacţie de respingere.

Personal, îl consider pe Răuţ un tip periculos, pentru că este un tip distructiv. Asta nu înseamnă că îmi este frică de el, dar aş evita să fiu în compania lui sau să-l provoc. Din felul în care conduce Complexul Oltenia, mi-am dat seama că face rău aşa cum respiră, fără logică, fără mustrări de conştiinţă. Şi-a fixat nişte ţinte şi se ţine de plan. Trebuie să îi distrugă pe ăia care l-au dat afară, pe ăia care l-au dat pe Ciurel afară, pe pedelişti în ansamblul lor, pe pesediştii lui Cârciumaru etc. Interesant este că în CE Oltenia a fost creat şi un „batalion disciplinar” unde sunt detaşaţi temporar duşmanii de clasă. Spun temporar, pentru că mă aştept să urmeze demiterea acestora. O să-i dea pe toţi afară la prima concediere colectivă, dar plăcerea a fost să-i chinuiască puţin: navetă mai grea, salariu mai mic, muncă deloc. Sigur, vă puteţi întreba cât de chinuitor poate să fie un serviciu unde nu faci nimic, dar eu cred că atunci când eşti un om activ, nu un puturos, nu poate fi pedeapsă mai mare.

Ion Răuţ şi Laurenţiu Ciurel par mânaţi de răzbunare în politica de personal pe care o duc. Până la urmă, asta este, aşa se fac jocurile în companiile de stat româneşti, se dau afară unii pe alţii atunci când se schimbă puterea. Numai că ăştia doi parcă numai cu asta se ocupă. Oare vor mai face şi altceva până la terminarea mandatului de patru ani?

Vizualizări: 99

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: