Curbe sau disponibilizări?

Preşedintele Băsescu a ieşit la televizor şi ne-a anunţat o altă nenorocire şi anume că nu ne dă afară, dar ne ia un sfert din salariu. Ca semn al solidarităţii a zis că le ia şi pensionarilor o bună parte din pensie, dar le lasă toţi banii handicapaţilor şi copiilor care primesc alocaţie de stat. Nu mai vorbesc că rade cam tot ce era subvenţie şi ne roagă să înţelegem că trebuie să facem o curbă de sacrificiu timp de 6 luni să vedem cum e. Păi cum să fie... sunt sigur că după 6 luni o să ne obişnuim atât de bine cu lipsa sfertului din salariu şi banii din pensie încât o să ni se pară natural, iar atunci vom fi rugaţi din nou să mai facem o curbă de sacrificiu şi să mai răbdăm un an. Eu nu înţeleg un singur lucru; dacă treaba nu mai merge din cauză câtorva sute de mii de bugetari atunci nu înţeleg de ce nu-i dă afară şi salvează salariile şi pensiile câtorva milioane de oameni. Până la urmă ar trebui să alegem între curbe inutile de sacrificiu şi disponibilizări! Bag de seamă că nu e numai atât şi situaţia e mult mai complicată că altfel nu înţeleg de ce să murim toţi ţinându-ne de mână. Eu tot nu înţeleg de ce s-a ajuns în situaţia asta pentru că noi, cei mulţi, care aşteptăm în fiecare lună leafa sau pensia n-am avut nici o tangenţă cu politica fiscală, politica financiară a României, politica industrială etc. La butoane au fost colegii de politică ai preşedintelui despre care nu spune o vorbă şi cărora nici nu le bate obrazul. Curba de sacrificiu pe care ne-o cere nouă preşedintele cred în continuare că este inutilă deoarece mai mult ca sigur după ce se vor scurge cele 6 luni vor trebui mărite şi taxele şi impozitele pentru că România nu este singură pe lume, iar la ceilalţi lucrurile au scăpat de sub control. Liderii de sindicat care s-au dat cocoşi şi au ameninţat cu tot felul de mişcări sindicale alături de membrii lor, dar după întâlnirea cu preşedintele Băsescu au lăsat-o mai moale  fapt ce mă face să cred că au aflat ei ceva de le-a pierit piuitul…. Chiar dacă sindicatele vor obţine scăderea diferenţiată a salariului lucrurile tot nu vor fi oable. Se vor găsi destui care să fixeze grilele în aşa fel încât, de procentul scăderii să beneficiem toţi. În cele câteva zile în care ne-a cam pierit piuitul la toţi după ce am aflat de curba de sacrificiu singurul politician pe care l-a avut România a fost Băsescu, care a vrut probabil să ne convingă că lucrurile nu sunt o glumă. Aproape absent din viaţa publică premierul nostru s-a făcut din mic şi mai mic. Emil Boc probabil a rămas acasă să socotească cu creionul chimic ce economii se vor face şi când va fi momentul să-l trimită pe şeful să ne mai tragă o curbă…de sacrificiu bineînţeles! Oricum la ce dezastru s-a ajuns poate o remaniere guvernamentală ar fi trebuit să-i treacă prin cap preşedintelui că dacă pune biciul doar pe noi şi nu şi pe ei se cheamă că unii suntem mai fraieri decât alţii…

Vizualizări: 48

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: