Ziarul Pandurul angajează redactori și reporteri. Căutăm oameni curioși să pună întrebări autorităților și personajelor interesante din societate, să scrie povești simple, dar de impact, oameni dornici să învețe o meserie în care fiecare zi e altfel. Cunoașterea Limbii Române este condiție esențială. 

Nu solicităm experiență anterioară în presă, ci doar dorința de a învăța și de a descoperi locul în care trăim. 

Dacă ești interesat să lucrezi alături de noi trimite un CV la redactia@pandurul.ro.

(închide)

Daniela Crudu dezbrăcată şi un negru dotat citesc până dimineaţa

Pentru ca să mă dau io cult şi să impresionez snoabele şi sfertodoactele care mă citesc (pentru că ele, nu-i aşa, citesc în general), ţin neapărat să vă împărtăşesc un paragraf care mi-a plăcut dintr-o lectură recentă. Şi, ca să am şi un pretext viabil pentru această xeroxare jenantă, o să vă pun, sanchi, să ghiciţi cui îi aparţine. Deci, pariez că habar n-aveţi cine a scris următoarele…

“ Membrii unui centru de sănătate destul de exclusivist din New York s-au risipit căutînd adăpost vara asta, după ce o bubuitură ca acelea care, în general, precedă o separare de falii a reverberat în timpul exerciţiilor lor de dimineaţă. Temerile de un eventual cutremur au fost alungate, totuşi, destul de repede, când s-a descoperit că singura separare se produsese într-unul dintre umerii mei, pe care-l scrântisem încercând să copleşesc cu o emoţie sublimă o vulpiţă cu ochi migdalaţi care făcea flotări pe salteaua de lângă mine. Dornic să-i fur o privire, am încercat să smucesc o ganteră egală în greutate cu două piane Steinway, cînd coloana mea vertebrală a luat brusc forma spiralei lui Mobius şi partea leului din cartilajul meu s-a desprins cu zgomot. Emiţînd un sunet identic cu cel produs de un om aruncat de pe vârful clădirii Chrysler, am fost scos afară ghemuit şi condamnat la domiciliu obligatoriu până în iulie. Consumându-mi odihna forţată, am căutat consolare în marile cărţi, o listă obligatorie, de care îmi tot propusesem să mă ocup de vreo patruzeci de ani. Evitându-i întâmplător pe Tucidide, pe băieţii Karamazov, dialogurile lui Platon şi madlenele lui Proust, m-am luat la trîntă cu Divina comedie a lui Dante, sperând să găsesc desfătare în tablourile cu ispite brunete şi cârlionţate, parcă scoase din paginile unui catalog Victoria’s Secret, unduindu-se semigoale în lanţuri şi sulfură. Din păcate, autorul, un obsedat al marilor întrebări, mi-a spulberat rapid visul erotic ca pe un balon de săpun şi m-am trezit pierzând vremea prin lumile de jos, fără vreun personaj mai fierbinte decât Vergiliu care să împrăştie puţină culoare locală. (…)”

Cine caută pe Google paragrafe din text e fraier!

mantzy.wordpress.com

Vizualizări: 127

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: