În calitatea mea de om care s-a implicat total și pe alocuri chiar păgubos în disputa cu atentatele din Franța, recunosc, mă fac să râd. De fapt, am stat și-am privit totul de la distanță, cu ochii unui neutru absolut, și-am descoperit că românii nu prea au nici în clin, nici în mânecă, cu atacurile de la Paris, în special cu acela care a vizat redacția unui ziar. Din punctul acesta de vedere, al faptului că țintele au fost redactorii unui săptămânal de satiră, mă simt mai împăcat cu faptul că m-am certat zile întregi pe acest subiect. Altfel, nu înțeleg de unde au românii atâta disponibilitate la a se lua la păruială pe teme care îi privesc prea puțin. Când am devenit atât de globali? Când a început să doară mai tare ce zice Hollande decât ce face Ponta? Și când dracului am redevenit francofoni, că parcă eram, până săptămâna trecută, sclavii sinceri și absoluți ai culturii McDonald's și-ai filmelor cu ”fuck you”?

Pentru a vedea cât de racordată e România la această chestiune într-adevăr stringentă pentru Europa civilizată, e suficient să vedem cum a fost primit președintele Iohannis la Paris. Chiar, cum a fost primit? Măcar l-au așteptat? Parcă l-am văzut dând mâna cumva peste rând cu președintele Franței, din linia a doua, într-un gest pe care din punct de vedere diplomatic l-aș caracteriza drept ”lua-m-ar dracu', ce-a fost asta?!”, ca un fan doritor de autograf care salută vedeta abia după ce fanii mai apropiați de aceasta, din prima linie, o fac, peste umărul acestora. Chiar și așa, a fost o imagine rară, ”trasă” special de una dintre cele doar două (vai!) televiziuni care au avut echipe la Paris. În rest, nici urmă de președinte. Badigarzii premierului Netanyahu au fost mult mai vizibili, în timpul marșului cu liderii politici ai Europei înlănțuiți simbolic, decât șeful statului român.

De altfel, prezența rușinoasă a televiziunilor române la fața locului ne indică și ea poziția extrem de marginală pe care ne situăm, față de subiect. Doar Digi 24 și PRO TV au avut echipe la Paris, asta în ciuda faptului că ne asediază așa-numitele televiziuni de știri, pe toate canalele televizorului. S-a dovedit încă o dată că alea sunt televiziuni de scandal și caterincă, nicidecum de știri. Cât despre poziția atât de dragă românilor că „și francezii ăia și-au căutat-o”, trădează și ea, poate mai mult decât orice altceva, faptul că nu avem nici o treabă cu ce s-a întâmplat. Când o Europă (de vest) întreagă se solidarizează și vorbește exclusiv despre dreptul la liberă exprimare și despre lupta împotriva unui flagel tot mai periculos, iar noi dăm vina pe mort, înseamnă că venim de undeva de departe, de mult mai departe decât de pe același continent, aș zice chiar că de pe altă planetă.