Netul. Ultima frontieră. S-a vrut un mod de a uni popoarele. A ajuns universul proştilor, al frustraţilor şi al agramaţilor. La adăpostul anonimatului şi la umbra petului de bere din garsoniera lui mizeră, frustratul de net aruncă cu lături în stânga şi-n dreapta, de dimineaţa până seara. Nu stă să citească textele pe care le porcăie. Nu asta îl interesează. Îl interesează faptul că vocea lui de cretin obscur se poate face acum auzită. Comentează la zece, la o sută, la o mie de articole. Şi, pentru fiecare om care face greşeala să-i răspundă la mizerii, cretinul de net se masturbează o dată. Pentru că tâmpitul de net este un om foarte potent. Libidoul lui excepţional îşi trage seva din conflict. Boul de net trăieşte ca să înjure şi înjură ca să trăiască. O s-o facă fără încetare, neobosit, pe orice site, atâta timp cât Internetul va fi gratuit. Dacă aveaţi nevoie de un motiv serios pentru faptul că presa pe hârtie nu trebuie să moară, iată-l. Până atunci, să învăţăm cu toţii să folosim Internetul. Să nu ne mai supărăm când cineva ne înjură aparent gratuit pe vreun site pe care am făcut greşeala să ne dăm cu părerea. Nu puneţi la suflet! E el, retardul de net. Şi va fi mereu acolo până noi, ceilalţi, vom învăţa că trebuie să plătim pentru lucrurile care ne plac, dacă vrem să-i ţinem afară pe intruşi.

mantzy.wordpress.com