De la leii vechi şi mulţi, la Miron

În timp ce ţara arde, Mitrea stă în faţa oglinzii şi-şi piaptănă meditativ mustaţa. Nici ea nu mai e ce-a fost odată, se gândeşte pesedistul. Unde e marele Miron, fostul lider de sindical care putea, la o adică, să-şi rupă pancartele cu „JOS GUVERNUL!” şi „NE E FOAME!” în cap? Unde e temutul politician care, în cinstea fostei sale meserii, promitea tuturor şoferilor că vor merge pe autostrăzi şi-n oraş, dacă se strofoacă el un pic? Nu mai e. Miron vede în oglindă cum, de pe uşa din spatele lui, Hrebenciuc zâmbeşte perfid şi roz dintr-o poză alb-negru din Evenimentul Zilei. Evenimentul acela din perioada de glorie. Hrebenciuc, guzganul care i-a ros pe nesimţite picioarele scaunului. Într-un acces de furie, Mitrea ia oglinda şi o aruncă spre poză. Se ridică apoi şi începe să danseze ca un nebun, desculţ, pe zecile de cioburi de pe duşumea. Când picioarele încep să-i sângereze, Mitrea se aruncă în pat şi priveşte în gol. Pare dezorientat. Pe noptiera de 5 metri pătraţi nu mai are decât două teancuri de euro. Tulburat, Mitrea se întreabă dacă a mai văzut vreodată atât de puţini bani la un loc. Se uită la un calendar al PSD din care Geoană îl priveşte zâmbind prosteşte. Apoi, ochii îi cad pe o plasă PD-L de pe care Băsescu pare să-i facă cu ochiul. În fine, Sorin Oprescu îl veghează de pe un pliant de pe vremea când candida la primărie. Mitrea scânceşte. Îşi afundă capul în perna uriaşă plină cu puf de vultur pleşuv pe cale de dispariţie. Acum nu şi-ar permite nici jumătate din ea. Din străfundurile pernei se aude un bolborosit abia inteligibil: „Eu cu cine ţin?!”

www.mantzy.wordpress.com

Vizualizări: 104

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: